INTERVIU /Usain Bolt: „Nu-mi place zăpada!”

Prezent la Monaco, unde a fost desemnat cel mai bun atlet de pe planetă și a primit premiul „Oscar” și a pozat pentru jurnaliști într-un Ferrari Spyder, Usain Bolt a acordat unui interviu ziarului italian Corriere della Sera. Am ales soluția traducerii articolului, pe care l-am găsit interesant, drept pentru care nu vom face nicio intervenție. Este vorba, deci, doar de traducere și adaptare.

Glonțul este lent…

„Rapid??? Eu??? Glumiți!!!” Așa își începe tirada omul care a uimit pe toată lumea la Beijing. Săgeata care s-a născut prematur și cântărea „doar” 4 kg la naștere, a început să meargă la 9 luni, iar la 21 de ani a „fulgerat” suta în 9″69, iar proba de 200 în 19″31 râde cu plăcere și are și de ce.

„Nu mă cunoașteți, dar să știți că pe stradă merg agale, vorbesc rar, dansez ca un urs și mănânc ca un moșneag. Singura dată când mă grăbesc este atunci când sunt la volan. Depășesc de multe ori viteza legală, dar fără a fi un vitezoman în sensul pur al cuvântului.

Din fericire, nu am luat nicio amendă până acum. Dar mai este vreme… Ah, da! Să vă fac o mărturisire. Singura chestie pe care o fac în nouă secunde este să-l bat pe fratele meu la Playstation”, zâmbește el. Acesta este tipul care are în valiză trei medalii olimpice de aur și două recorduri ale lumii.

CdS: Usain, ce s-a petrecut după Jocuri?
UsB: Toți dădeau buzna peste mine, mă invitau peste tot. Abia după o lună am reușit să ajung în țara natală. Lumea m-a așteptat ore întregi, în ploaie, doar ca să mă vadă. Nebunie, nu altceva!

CdS: Ți-a făcut plăcere, recunoaște!
UsB: Nu văd niciun fel de contraindicații la popularitatea de care mă bucur. Oricum, stați liniștit, eu sunt același, nu m-am schimbat absolut deloc. Am exact aceleași calități și defecte.

CdS: Ai fost comparat cu Phelps, cu Tiger Woods, Lewis Hamilton, cu oameni care au schimbat istoria. Chiar cu Einstein, Beethoven, Newton. Ce crezi despre treaba asta?
UsB: Einstein! Wow! Dar parcă vorbeam despre sport, nu-i așa?

CdS: Corect! Dacă afirm că la Londra vei câștiga suta, 200 și 400 de metri, aș greși cu ceva?
UsB: Dacă o să alerg cum trebuie la Mondialele de la Berlin, atunci da, o să încep să mă antrenez și pentru tura de stadion. Dar, atenție mare, ca să concurez la 400 la Londra, mi-e teamă că nu mă mai veți vedea la sută. Cred că nu vă imaginați ce înseamnă trei medalii de aur la aceste probe. Este inuman pentru oricine, deci de ce nu ar fi la fel și pentru mine?

CdS: Mănânci alune, îți permiți câte o pârjoală… Antrenorul tău, Glen Mills, n-a reușit să te convertească la o dietă nu neapărat spartană, dar barem mediteraneană?
UsB: Ba da, omul își dă toată silința, dar eu sunt un tip cam încăpățânat. Știi ce am făcut după proba de 200 de metri? Noaptea următoare, pe la 4 dimineața, m-am dus cu un amic la McDonald’s… Și mai e ceva. Eu nu știu să gătesc, nici nu am un bucătar personal. Deci, mai intru prin restaurante. Ce vreti, m-a cocoloșit mama și am ajuns un răsfățat!

CdS: Ce părere ai despre acuzațiile, mai mult sau mai puțin voalate, potrivit cărora ai fi dopat sau că ai apelat cândva la substanțe interzise?
UsB: Eu mă știu curat și, în afară de asta, sunt testat regulat, de doua ori doar în ultimele trei săptămâni. Și gândiți-vă că de-abia mi-am reluat antrenamentele. Nu au decât să vorbească, dacă așa se simt ei bine. Eu îmi văd de treaba mea.

CdS: Să alergi înseamnă durere sau plăcere?
UsB: Ei, hai, aici e mai greu de răspuns. Ambele variante sunt corecte. De-aia am și renunțat la proba de 400 de metri și am privilegiat suta. Era o oboseală teribilă să fac tura de pistă. În schimb, la sută e plăcere pură!

CdS: Care este cea mai plăcută amintire de la Jocurile Olimpice?
UsB: Sper ca recordurile mele să reziste 50-60 de ani, măcar cel de la 200 de metri. Să nu-i dați crezare lui Michael Johnson atunci când afirmă că e fericit că a fost bătut recordul său. Era furios! Și așa aș fi fost și eu!

CdS: Care sunt lucrurile care-ți provoacă teamă?
UsB: Furnicile roșii, păianjenii uriași și serpii pe care îi văd pe Discovery Channel. Acesta e și unul dintre motivele pentru care nu am ajuns încă în Africa.

CdS: Se spune că ți s-a oferit un loc în bobul de 4 al Jamaicăi. Vei fi la Vancouver?
UsB: O să vă dezamagesc, dar nu. Eu sunt rapid pe pământ, în niciun caz în apă, pe zăpadă sau, cu atât mai puțin, pe gheață. Voi fi fanul „Jamaican boys”, dar mi-e teamă că în Canada e un pic prea frig pentru mine.

Cds: Tu, omul cel mai rapid de pe glob, pe cine ai vrea să cunoști personal?
UsB: Mie-mi plac cricketul și baschetul american, dar parcă tot fotbalul m-a fascinat cel mai tare. Am primit invitația de a mă antrena cu băieții de la Real Madrid. Uite, îmi place Van Nistelrooy, încă din perioada Manchester. Visul meu cel mai mare este să mă duc la locurile de antrenament ale marilor echipe și să am și eu ocazia să fac o „miuță” cu Raul, Cristiano Ronaldo, Gerrard, Totti, Toni sau Del Piero. Cred că locul meu ar fi la mijlocul terenului. Să le dau acestor superjucători o pasă de gol ar fi bestial. Dar, antrenorul meu nu ar fi niciodată de acord să mă lase să vin în Europa atunci când e perioada de cantonamente.

CdS: Știi, există un sportiv italian căruia îi place să-și sărbătorească victoriile într-un fel anume.
UsB: Da, știu. De Valentino Rossi vorbiți. Am auzit că organizează niște chefuri adevărate în aer liber. Trebuie neapărat să mă întâlnesc cu el și să discutăm împreună despre chestiile astea…

CdS: Managerul tău spune că la sfârșitul anului vei intra în clubul select al tipilor cu conturi de cel puțin 10 milioane de dolari.
UsB: Nu sunt un tip bogat, dar am senzația că voi fi cât de curând.

CdS: Dacă nu ai fi slăbit tempoul, cât ai fi scos la Beijing?
UsB: Cam ceva la stilul 9″52.

CdS: Mai am o ultimă și mare curiozitate. Toți cititorii noștri, de fapt. Ți-ai dat seama că aveai șireturile dezlegate la unul dintre pantofi în timpul cursei?
UsB: Aoleo, mi s-au desfăcut în timpul cursei. Abia la sosire am văzut o fotografie și mi-am zis în gand: „marfă!”

traducere și adaptare: Octavian METONI