O româncă nu poate evada din iadul japonez!** Mărturii din INFERN
Un număr de telefon cu 14 cifre ne face legătura cu Lidia Șimon.
Ar fi trebuit să ia startul în Maratonul de la Nagoya, dar cursa a
fost anulată fără recurs. Ca și destinul celor 1.000 de victime
(10.000 de dispăruți) ale cutremurului urmat de tsunami. Aruncată
în purgatoriul japonez, atleta de 37 de ani se află tot în camera
unui hotel ce zgârie norii din Nagoya. La etajul 17! Același la
care a prins-o și cutremurul devastator de vineri, cu epicentrul
lângă orașul Sendai. Doar că acum e alături de fiul Cristian (9
ani) și de soțul Liviu. Are mai multă putere și șoptește. Să nu-i
trezeasă pe cei doi, sau de teamă să nu zvârcolească
tragedia.
Bună, Lidia, ce faceți?
Suntem în camera de hotel din Nagoya, încercăm să ne revenim,
suntem speriați…
În aceeași cameră în care te aflai și în momentul
cutremurului…
E greu de povestit cum s-a petrecut totul, acele secunde parcă nu
se mai terminau și, pe cât se prelungea, pe atât părea coșmarul mai
groaznic la etajul 17. Bine, vă dați seama că nu s-a simțit la
intensitate maximă, hotelul e construit după standarde noi, iar
distanța față de epicentrul cutremurului e de peste 600 km. La
început am vrut să mă duc spre ușă, dar imediat m-am dus sub tocul
ușii de la baie. Spuneam Tatăl Nostru și numai pe Dumnezeu L-aveam
în gând. Imediat mi-a năvălit în cap imaginea lui Cristi și a
soțului meu Liviu. Ei erau în Tokyo. Inițial n-am putut lua
legătura cu ei, ulterior am reușit prin skype.
Nu-l
scoate pe băiat din hotel
Ai mai avut parte vreodată de o asemenea
sperietură?
Nici nu-mi mai doresc să trăiesc așa ceva. Acum am realizat cât de
importante sunt viața și sănătatea. Și acum pe toate canalele TV
rulează imagini terifiante ce nu au nevoie de vreun comentariu. Noi
stăm mai mult în cameră și ieșim doar să mâncăm ceva. Și intrăm
imediat. De când cu știrile despre centralele nucleare, sunt foarte
îngrijorată, mai ales pentru băiatul meu. Și preferăm să stăm în
camera de hotel. E mai bine așa. (n.r. – Situația de la Fukushima
nu este însă la fel de gravă ca aceea de la Cernobîl, în 1986, a
declarat șeful executivului de la Tokyo, Naoto Kan, explicând că,
spre deosebire de acest caz, la dezastrul din ’86 radiațiile
nucleare au fost emise în aer).
Și nu te-ai mai antrenat deloc zilele astea?
Ba da, azi am alergat cam jumătate din distanța unui maraton. Știți
cum e, fiecare oraș mare al Japoniei are parcuri și câte un castel.
Eu am alergat în jurul castelului din Nagoya pentru a nu ieși din
ritm.
Cât de apăsător e să te afli la câteva sute de kilometri de
dezasÂtru?
Bătrânii japonezi m-au impresionat cel mai mult. Cu mâinile lor
crăpate, cu chipurile lor ridate, nu intră-n panică și nici n-au
lacrimi în barbă. Stau și mă uit la ei și mă întreb oare de unde au
puterea asta uriașă s-o ia de la capăt? Și eu sunt genul de om care
mereu a luat-o de la capăt, dar ca ei… rar! Asta mă uimește cel
mai mult la starea actuală din Japonia. Și mai știi ceva? Toți au
puterea psihologică să-ți transmită din priviri mesajul:
„Întoarceți-vă la noi!”
Și te vei mai întoarce?
Destinul nostru, al oamenilor, ne poartă pe căi nebănuite. Orice
s-ar întâmpla, eu trebuie să am puterea să iau viața în piept. În
America, în România sau chiar în Japonia. Și chiar dacă mi-ar fi
teamă, nu ar trebui să-l las pe fiul nostru, Cristi, să înțeleagă
asta.
El ce zice?
Discut foarte mult cu el pe tema asta. A văzut la televizor o
familie care își căuta fiul prin nămol și nu înțelegea cu adevărat
ce se întâmplă… E groaznic, dar a trebuit să-i explic…
Nu vrei să evadezi mai repede acolo? Când
plecați?
Așteptăm să mai treacă o noapte și tot așa, pentru că nu avem cum
să plecăm acum. Noi aveam bilete de întoarcere spre sfârșitul
lunii, dar acum încercăm să schimbăm tichetele. Dar cine știe când
vom găsi locuri?! Sâmbătă și duminică nu s-a lucrat, abia azi (n.r.
– ieri) au fost puse în funcțiune și aeroporturile. Eu oricum vreau
să rămân tot prin Asia, iar managerul meu încearcă să-mi găsească
un concurs. E foarte greu însă să prind așa, din scurt, un
concurs.
Nu beau apă de la robinet
Cutremurul a afectat și câteva dintre centralele nucleare aflate în
apropiere de Sendai. Astfel, cea mai afectată a fost centrala de la
Fukushima, unde, din cauza presiunii și a problemelor la sistemul
de răcire, la unul dintre reactoare s-a produs o explozie.
Autoritățile japoneze au extins zona de evacuare și au sfătuit
populația să nu consume apă de la robinet, să stea în casă și să
etanșeze ferestrele și ușile, din cauza creșterii nivelului
radioactivității.