Oprea sare pentru o medalie la triplusalt!** Inamicul public nr. 1

Finala de la triplusalt de mâine a Europenelor indoor de la
Paris anunță un duel unu la unu. Recordmenul mondial, Teddy Thamgo,
contra Marian Oprea. Aseară, în calificări, românul a încheiat pe
3, cu 17,00 m din prima încercare. La următoarele două a
renunțat.

Palatul Bercy e luat cu asalt de fani din toată lumea. Mămici cu
pitici de mână, vânători de autografe de pe alte meridiane,
asiatici ce confundă arena cu un mall în căutare de Louis Vuitton,
dar și spanioli fanatici înfășurați în roș-galbenul ștanțat cu
chipul lui Xavi. Colorați sunt și băieții care vor să-ți bage pe
gât un bilet la suprapreț. În franceză, desigur. Nimic nou! Am mai
văzut scena și-n România și facem turul mastodontului cu pereți din
iarbă cam în 15 minute. Urcăm scări, coborâm scări și iar urcăm. E
o zonă propice atleților. Unii își încordează gambele ca la
antrenament pe betonul gri. Alții preferă să bătătorească aleile
parcului din vecinătate în așteptarea probelor. Și vine sesiunea de
dimineață! Cristina Bujin se califică în finala de la triplusalt și
cam atât pentru români.

Poate mai mult spre după-amiază? Poate! Sângele le clocotește în
vene încă din autocar. Și-au înfundat urechile cu bași de tot felul
și au pulsul 120. Oprea vine cu două ore înainte, Vorovenci, Lavric
și Nunu fac încălzirea în parcul din fața sălii pentru proba de 800
m, dar nu urcă niciunul într-o fază superioară. Și nici Bobocel sau
Doagă la 1.500 m. Și așteptăm tot punctul culminant. Calificările
de la triplusalt. Sunt 23 de concurenți, Oprea e plasat ultimul!
„L-au pus așa ca să-și piardă din încălzire sau să se
plictisească!”, spune un cârcotaș din delegație. Oare? Nici vorbă.
Căci pentru „Struț” nu există nici Thamgo și nici vocea
amfitrionului care se suprapune cu muzica. Un fond sonor mai
enervant ca o pianină aruncată pe scări. Cum s-or putea concentra
oamenii ăștia? „Doar de Oprea se teme Thamgo”, ne spune un
jurnalist francez. O știi el ceva! Căci piteșteanul sare 17 m din
prima încercare. A luat baremul (16,95 m) de intrare în finală. E
pe doi după francez (17,06 m), dar cade pe trei până la final. Ce
mai contează? Maine sunt șase încercări. Hai Struțule!

Am trecut un hop. Dar rămân la fel de concentrat
pentru finală. Publicul nu mă sperie
Marian Oprea

17,37 metri este cea mai bună
săritură reușită de Oprea în acest an, la Stocklom

Înghite mii de fire de
nisip

În debutul Europenelor indoor de la Pars Bercy, triplusaltista
Cristina Bujin (foto, prima din stânga) s-a clasat ieri pe locul 7
la general în calificări (14,22 m – season best), iar azi (ora
15:45, TVR 3 și Eurosport) va lua startul în lupta pentru
medalii.

La o plimbare cu vaporașul pe Sena, eleva Lenuței Dragomir face
salturi prin trecut. Povestirea durează cam cât drumul pe apă de la
Turnul Eiffel la Notre-Dame.

Sora regretatului campion la lungime, Claudiu Bujin, învins de un
cancer nemilos, duce tradiția familiei mai departe. A început cu
lungimea, dar s-a reprofilat treptat. „Am pus piciorul… tot în
prag. Dar la triplusalt și am luat totul ca pe o joacă la început.
Acum, am ajuns să-mi amenajez în holul casei un panou plin cu
diplome și medalii”, povestește constănțeanca, în timp ce un coleg
o chestionează pe seama aptitudinilor nautice. „Doar sunt din
Constanța, înot OK, dar pe Sena nu cred că aș putea să mă mențin la
suprafață!”. Tipa e jovială, e mereu cu gândul acasă, la părinții
ei și la câinele mops, singurele suflete pe care le-ar lua cu ea pe
o insulă pustie. Fără nisip! Căci, de multe ori, iese din groapa de
sărituri cu o adevărată mască! „Înghit mii de fire de nisip după o
săritură, dar m-am obișnuit”. În rest, dintr-un elan și trei pași
uriași poate urca scările până la etajul 1 sau poate trece strada.
„Și chiar un careu de fotbal”, completează ea. Demonstrațiile? După
concurs, cine știe, poate după o eventuală medalie azi, în finala
de la triplusalt.