Ioan Zaizan, câștigător la 5 km (categoria 15-35 de ani), are o poveste impresionantă. În urmă cu doi ani, multiplul campion al României la atletism s-a lăsat de sport și a lucrat la Roma în construcții. Ajunsese la 87 kg, dar a revenit în forță în concursuri. 2013 e cel mai bun al său
Atletul de la Știința Bacău și-a propus doborârea recordului național la 1500 m
50 de titluri naționale are în palmares, în 20 de ani de atletism
Numele i-a adus servicii: „Când eram mic, profesorii se mai plictiseau până când ajungeau la finalul catalogului. Și scăpam mai ieftin”. Dar numele i-a adus și deservicii: „La firma de cablu sunt trecut Zaitan.Nu înțelege nimeni. Și trece o eternitate până mă găsesc funcționarii de acolo”. Mai presus de toate, numele rostit de crainicii tribunelor din străinătate îi provoacă zâmbete: „Pun accentul pe a doua silabă și iese un Zai-Zan parcă asiatic”, demarează câștigătorul de la cursa de 5 km (secțiunea 15-35 de ani) din cadrul ProSport Midnight Run de pe Pasajul Basarab.
Ioan Zaizan (30 de ani) e un nume cunoscut în atletismul românesc. Perceput drept unul dintre cei mai buni semifondiști tricolori din ultimul deceniu, atletul legitimat la Știința Bacău se pregătește la o temperatură de 17 grade Celsius, la Piatra Arsă. Fără antrenor. Pentru că a devenit un autodidact după ce a trecut prin mâna mai multor tehnicieni valoroși: Ion Ciortan, Dorin Melinte, Marta Dalog sau Cristina Alexe.
„Am 30 de ani și vreau să testez pe mine metodele pe care le voi aplica la viitorii mei elevi”, spune Zaizan. Un tip cu 20 de ani petrecuți în atletism și 50 de medalii de aur agățate pe pereții părinților. Un tip fascinat de cariera campionului marocan Hicham El Guerrouj. Un tip care a alternat probele specifice (800 m și 1.500 m) cu crosurile pe șosea sau alergările montane.
Ce ți-a plăcut și ce nu la ProSport Midnight Run? Traseul pe pasaj, ora desfășurării și organizarea aproape perfectă. La minusuri pot trece premiile mici și faptul că putea fi o pauză între startul de la 5 km și cel de la 10 km. Dar per total a fost foarte bine, eu sunt obișnuit la ore mai târzii, pentru că și cursele noastre pe pistă sunt programate de multe ori cât mai târziu.
Care e cel mai mare premiu pe care l-ai câștigat la un cros din România? 26 de milioane de lei vechi la Brașov. Am mai câștigat bonuri de benzină, un telefon mobil. În general, nu mai apar probleme organizatorice la astfel de evenimente în România. Nu mai există nici adversari care pun piedici, publicul încurajează corect, nu sunt încă fani excentrici precum în Turul Franței la ciclism, dar ne aliniem și noi la trendul internațional.
Cât de bine o duci financiar doar din banii câștigați din atletism? Eu nu mă plâng, pentru că CSM Știința Bacău, clubul la care sunt de peste 15 ani, mi-a asigurat mereu condiții optime. Și sunt conștient că nu pot câștiga eu ca atlet român 1000 de euro pe lună, iar un medic doar 500 de euro. Sunt cazuri și cazuri. Eu încerc să văd partea plină a paharului și mă gândesc cu satisfacție că, datorită concursurilor pe care le-am avut, am reușit să văd lumea.
În 2011, ai abandonat atletismul. De ce? Pentru că ajunsesem la un grad maxim de saturație de atletism. Au fost niște probleme cu banii și am hotărât să plec în Italia. Timp de un an, am lucrat în Roma la construcții interioare și ajunsesem să cântăresc 87 de kilograme. Majoritatea colegilor zâmbeau: „Cum mă, tu ești campion și ai ajuns la munca de jos?”. Nu mă deranja și le răspundeam: „Doar nu fur, muncesc!”. Acum sunt cu ochii pe mine și mă felicită după concursuri- A fost o experiență care m-a oțelit și mi-am dat seama că ești un norocos când îți faci meseria cu plăcere.
Cât câștigai? Ajungeam la 1.200-1.300 de euro pe lună.
Și ce te-a determinat să revii în atletism? Nu era ceea ce-mi doream și m-au sprijint mult Florin Grapă (șeful de la CSM Știința Bacău, antrenorul echipei feminine de volei) și antrenoarea mea de atunci, Cristina Alexe. Nu te îmbogățești în România din atletism, dar, dacă muncești, poți face treabă și aici și poți fi respectat.
Ai 30 de ani. Se poate spune că ești în plină maturitate profesională? E o vârstă bună și cariera mi-a fost marcată de un progres, nu de un picaj, după ce am revenit din Italia. Spre exemplu, în acest an, la Grand Prix-ul de sală de la Viena, în proba de 1500 m, am scos 3:41,19 – nou record personal – foarte aproape de recordul național (n.r. 3:41,02 – Petre Drăgoescu -1985). Eu mai pot face încă doi-trei ani și am ca obiectiv doborârea recordului național și în sală, și în aer liber, și calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio.
„Vârfuri” 1500 m
Record personal Ioan Zaizan: 3:39,33 – 2013 Record național: 3,34,13 Alexandru Vasile – 1997 Recordul european: 3:28,95 Fermin Cacho (Spa) – 1997 Recordul mondial: 3:26:00 Hicham El Guerrouj (Mar) – 1997
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER