SUPER FOTO REPORTAJ!** Alergători de cursă scurtă

Ea e una dintre cele mai tari atlete din România ultimului
deceniu, iar el deține același statut, dar în gimnastică. Pe Ionela
Tîrlea (34 de ani) și Marian Drăgulescu (30 de ani), ProSport i-a
readus împreună pentru a prefața o altă Olimpiadă, de iarnă, de
această dată. Medalia olimpică de argint (Atena 2004) reprezintă
vârful celor două cariere prodigioase.

Orice cadru înghețat se poate dezmorți: când e animat de
persoane ce emană o căldură sufletească generată de amintirile
copilăriei. Într-o sâmbătă geroasă a unui ianuarie nemilos, Parcul
Carol pare o imensă pădure argintie, o oază de liniște ruptă din agitața
cotidiană a Capitalei. Un adevărat tablou hibernal pictat cu
prichindei zgribuliți care iau cu asalt aleile transformate în
derdelușuri tăiate de pui de husky nărăvași și de actorii aduși de
ProSport pentru a realiza incursiuni în trecutul fascinant al
iernilor copilăriei sau pentru a se teleporta în ambianța iluzorie
a unei Olimpiade de iarnă. Pe Ionela Tîrlea și Marian Drăgulescu îi
știm de regulă îmbrăcați în compleuri de concurs sau în șorturi și
maiouri ușoare, dar acum încearcă să îmblânzească două sănii
sălbatice. Pentru câteva zeci de minute, fosta sprinteră pare o
moscovită asortată la trendul flăcării violet.

Liniștea
dinaintea furtunii

„Nu m-am mai dat de 20 de ani, nici nu știu dacă mă mai pricep.
Dacă ne întrecem, fii și tu cavaler și lasă-mă să câștig! Asta dacă
vrei să te antrenez pentru a patra Olimpiadă a carierei”, aruncă
mănușa Ionela spre Drăgulescu. „Nu ies din spiritul olimpic, nu
vezi că mă pregătesc pentru Vancouver!? Oricum, eu sunt antrenat,
m-am dat cu sania în urmă cu două săptămâni. E cam mică zăpada
aici, dar să vedem, concursul e concurs, nu?”, o provoacă
„sportivul anului 2010”, camuflat într-o geacă ce îi lasă la vedere
doar un sfert din față.

Marian:
„Abia m-am apucat de gimnastică”

Cei doi escaladează panta cot la cot, pe același culoar,
strecurând câte un cuvânt printre răsuflările tăiate de gerul
năprasnic. „Să nu te lași de sport, e groaznic! Mie îmi lipsesc
cantonamentele, concursurile, viața frumoasă de sportiv, atmosfera
competițiilor. Dar îmi place și ce fac acum la COSR”, îl
încurajează Ionela. „Știu cum e, și eu anul trecut mă lăsasem,
parcă nu îmi găseam locul. Oricum, stai liniștită, abia m-am apucat
serios de gimnastică, nu renunț așa ușor”, returnează Marian.
Amândoi pornesc vijelios pe derdeluș, și timp de câteva secunde
timpul rămâne suspendat, iar trecătorii se opresc pentru a urmări
întrecerea. Ionela pare că nu și-a pierdut startul devastator,
sania ei alunecând mai lin. Din spate, Marian încearcă să
recupereze. Un ultim avânt, însă e prea târziu, prima cursă a
pierdut-o. Se ridică de pe sănii, se uită unul la altul și încep să
râdă.

Bat palma și își mai trag un pic sufletul. „Te-am văzut anul
trecut la Londra. Senzațional, două titluri mondiale, parcă nu ai
vârstă! E noul început pentru Londra 2012, nu-i așa?!”, atacă
frontal Ionela. Competiția supremă în sport, Jocurile Olimpice, nu
a fost prea darnică cu ei, mai ales ultima ediție, cea de la
Beijing din 2008, care a reprezentat o mare dezamăgire pentru
amândoi. Fosta sprinteră, care bifa astfel a patra Olimpiadă, a
decis să pună capăt carierei.

Căzături,
nas roșu și sanie ruptă

Marian se află la cea de-a patra provocare olimpică. S-a
ambiționat după ratarea de la Beijing și acum e în fața unui nou
început. „Nu e presiune. Mă gândesc la Londra 2012, dar până atunci
fac pași mici, știu că timpul trece repede, numai să fim sănătoși.
Dacă luam aurul la Beijing, nu mai reveneam, dar acum asta este
ceea ce mă motivează”, îi explică octuplul campion mondial. Pornesc încă o dată spre vârful pârtiei și
vocile lor se pierd în gălăgia veselă a copiilor ce ridică
întrebători ochii spre oaspeții inediți.

O cursă și încă una, iar derdelușul a devenit un du-te- vino
pentru cei doi performeri. Victoriile sunt împărțite egal, iar când
unul se distanțează, celălalt accelerează amenințător. Frigul
„mușcă” aprig, și după circa 30 de minute se recunosc învinși. Trei
căzături, mâinile și nasul roșii și o sanie ruptă este bilanțul.
„Nu aș fi făcut niciodată un sport de iarnă, pentru că
nu-mi place deloc frigul, plus că și răcesc foarte repede”, se
plânge Ionela. „Mie mi-ar fi plăcut să fac ori patinaj, ori schi,
știu cum sunt, în fiecare an îmi fac timp să ajung la munte. Acum,
am înghețat de tot, numai din inerție mai urc pârtia și mă las la
vale cu sania”, acceptă situația și Marian, care pune punct
concursului. Jocul s-a încheiat, iar pe cei doi îi așteaptă drumuri
diferite. Ionela își reia munca într-un birou din Piața Victoriei
al COSR, în timp ce Marian reînnoadă povestea săriturilor în
liniștea de la Izvorani.

2
ediții ale JO a prins Nadia Comăneci: Montreal ’76 Moscova
’80

3 ediții ale JO au prins Dan Grecu (München ’72,
Montreal ’76, Moscova ’80), Marius Urzică (Atlanta ’96, Sydney
2000, Atena 2004) și Marian Drăgulescu (Sydney 2000, Atena 2004,
Beijing 2008)