Super foto-reportaj:** Prinde-mă dacă poți!

Doi dintre cei mai buni sportivi români au realizat o ședință
specială de pregătire la inițiativa ProSport. Pe o
pistă improvizată, în fața Academiei Militare din București,
campioana olimpică la sol Sandra Izbașa (19 ani) l-a avut profesor
de atletism pentru o zi pe medaliatul cu bronz european la 400 m,
Ioan Vieru (31 de ani).

Mijlocul de iarnă dă senzația unui început de primăvară răcoros.
Decorul e unul sever, Academia Militară. E marți, nu-i 13, e doar
12. Ca și ora la care sosesc protagoniștii: campioana olimpică la
sol coboară din mașina ProSport, iar
sprinterul descinde din mașina unui prieten. Își dau mâna pe
scările Academiei, trepte ce simbolizează parcă golgota urcușului
lor spre marea performanță, și își zâmbesc. „Sandra Izbașa!”.

„Încântat, Ioan Vieru!”. Îmbrăcată într-un hanorac roșu,
inscripționat cu „Academia de gimnastică Bart Conner”, și pantalon
de trening albastru, Sandra îl tachinează pe „Moldo”, legitimat și
el la clubul Steaua, cum că n-ar respecta tradiția roș-albastră.
„Ei hai, că nu e obligatoriu, în plus la antrenament porți
lucrurile în care te simți mai comod”, ripostează tipul cu aer de
hip-hoper. Se privesc câteva secunde și izbucnesc în râs. Tocmai
s-a spart gheața și cei doi arată ca un cuplu de patinatori ce
parcă abia așteaptă să taie ringul în proba de dans.

„Ai căzut
rău, nu
glumă”

„Dansul” sportiv… pe mai târziu. Deocamdată vorbele se leagă
repede, de parcă se cunosc de câțiva ani. Își adresează întrebări
scurte, își întorc imediat răspunsurile, fiecare căutând să
descopere din celălalt. Aflată încă în recuperare după ruptura de
tendon ahilian, Sandra șchioapătă ușor, și „Moldo” o privește
întrebător. „Stau de cinci luni, am avut piciorul drept și mâna
stângă în ghips. Două luni nu m-am putut mișca singură, a fost ca
naiba”, îl lămurește. „Da’ ai căzut rău, nu glumă. Te refaci până
la Mondiale?”, o compătimește el. „Trebuie! De luna viitoare încep
să lucrez și tehnic, că deocamdată exersez doar pe partea fizică.
Sper să îmi recuperez până în octombrie măcar solul”, conchide
optimistă Sandra, liderul lotului olimpic.

Stretching…
de
introducere

Discuția alunecă ușor spre pregătire și cei doi hotărăsc să
înceapă miniantrenamentul cu exerciții ușoare, de încălzire. Sandra
îi exemplifică câteva elemente de mobilitate, pe care Vieru le
privește un pic sceptic și le execută abia după îndelungi
parlamentări. „Astea dau cam greu la spate, iar sfoara n-aș
executa-o niciodată”, protestează el. Peste câteva secunde se
schimbă rolurile, Vieru fiind cel care comandă exercițiile. „Din
astea facem și noi, nu e problemă. Hai, ceva mai greu, ce se face
la atletism și nu se face la gimnastică!”, sare Sandra. Se amuză și
încearcă să improvizeze noi elemente. Spre exemplu, ridicarea
piciorului la 90 de grade, care formează parcă un dreptunghi fără o
latură. Cei doi încearcă să-și atingă și mâinile (foto stânga), cam
ca doi jucători de tenis dintr-un dublu mixt care se întind să
returneze o minge la fileu. „Uite, nu putem să ne atingem. Parcă am
fi în celebrul film «Lanțul» la scena de final…”, susține
sprinterul.

Nisipul,
elementul
de legătură

Ceasul ticăie amenințător, pentru că programul unui sportiv e
strict, dar cei doi mai apucă să vorbească despre interminabilele
cantonamente. „Noi avem două pe an, unul în ianuarie, la munte, și
unul vara, la mare, unde facem alergări pe nisip”, explică serioasă
Sandra. „Moldo” îi fură imediat vorba: „Cu nisipul suntem prieteni
și noi la pregătire, deși mie unul nu-mi place. Când s-or inventa
400 m pe nisip, atunci cred că voi fi fan”, decretează el. Sandra
și Ionuț mai dau două ture de alergare „scanați” de fotoreporteul
Răzvan Lupică și de echipa Pro TV, dar timpul se scurge rapid și
drumul celor doi se bifurcă. În călătorii spre noi culmi ale
performanței și spre noi medalii pentru România.

Beckham de
România

Ioan Vieru (31 de ani) a prins generații întregi de atleți de la
veterani precum Sorin Matei, George Boroi sau Ghiță Gușet. Alături
de triplusaltistul Marian Oprea, Vieru, poreclit și „Beckham de
România” pentru asemănarea cu celebrul fotbalist, ține sus steagul
atletismului masculin românesc din ultimii ani. Anul trecut, în
martie, a obținut bronzul la Europene, după ce câteva luni s-a
izolat în munți, la Piatra Arsă, unde a bătătorit în lung și-n lat
mantaua albă.

Sandra
cântă la duș

Campioana olimpică recunoaște că nu poate trăi fără mișcare și,
mai ales, fără dans, modul în care crede că se exprimă cel mai
bine. Sandra mărturisește că uneori mai și fredonează câte un
refren: „Cânt doar când pot și am unde, adică trebuie să fie și un
loc unde să mă simt bine. La duș cânt mai rar.Totul depinde de
starea de spirit”.

Ca
Forest Gump

Reprezentant al unei probe ce combină viteza cu rezistența,
Vieru, elevul lui Victor Nicolae, aleargă cam două ore la
antrenament. Sandra a alergat și trei ore continuu: „Când eram mai
mică, am primit pedeapsă de la antrenori, iar ritmul pe tot timpul
alergării a fost același. Acum nu știu dacă aș mai putea”.

FOTO: Răzvan Lupică