SUPER REPORTAJ ProSport:** Marian Oprea, porumbelul călător!
Turku, Madrid, Paris, București, Pitești, Salonic au fost
gările-spital ale lui Oprea. Din Barcelona e liber să zboare iar
spre podiumurile lumii.
Micul dejun, de la ora 13:00, pare mult mai delicios, viața capătă
un alt gust după o seară de neuitat pe Montjuic, iar timpul nu se
mai dilată odată ce ai luat medalia de argint (17,51 m) la
Europene. Cu alte cuvinte, e momentul pentru prima plimbare
relaxantă prin orașul cu o mie de frumuseți, orașul în care Marian
Oprea a renăscut în atletismul mondial.
Puțin după prânz, pornim călătoria de la Hotelul Confortel spre
Piața Catalunia, locul în care Barcelona lui Guardiola celebrează
fiecare triumf, dar e vineri și traficul devine mai agasant ca-n
matinalul de pe ruta Unirii – Romană. Nu e cazul să-ți faci nervi,
căci „Struțul” emană bună dispoziție cu carul, iar taximetristul,
cum-necum, face pe David Copperfield, lăsându-ne cât am clipi în
capătul celebrei Rambla, o perpendiculară pe destinația noastră.
Dar până la sosire trecem prin cadre fantasmagorice învăluite de un
miros de gogoși pătrunzător.
Magneți
pentru prieteni
Personaje grotești înfățișate de statui cu inimă ne invită să lăsăm
un ban în pălărie, vânzători ambulanți de toate culorile își
prezintă marfa în limbi universale, iar vacarmul de nedescris parcă
ne împinge de la spate spre liniștea din Piața Catalunia. Cu opriri
însă. Pentru că Marian alege câțiva magneți pentru frigiderele
prietenilor, mai oferă prin eter un interviu la rece sau se lasă
fascinat de o sosie a lui Messi executând un număr de iluzionism
fotbalistic. „N-aș putea să fac așa ceva, dar hai mai bine să ieșim
din nebunia asta! Destulă furtună interioară am avut eu în cele 22
de luni.
Nu mai suport parcă nici agitația asta!”, sună prima confesiune.
Iar pe măsură ce pașii ne poartă spre locul în care porumbeii îți
mănâncă din palmă, elevul Doinei Anton dezvoltă mărturisirile. „Am
făcut în 22 de luni de o mie de ori rute între orașe Turku – Madrid
– Paris – Pitești – București – Salonic. Mă simțeam încorsetat de
perioada de refacere, mă simțeam ca struții aceia în captivitate
din Beijing pe care i-am vizitat împreună”, ne spune piteșteanul,
în timp ce hrănește prietenoșii porumbei. Iar chinurile n-au fost
doar fizice.
Citiți următoarele
mărturisiri:
„Unii doctori mi-au dat de înțeles după operație că aș
putea să-mi închei cariera”
„Când am venit prima dată acasă în cârje, maică-mea a
început să jelească, de nu mai aveam chef de niciun
sport”
„În țară au ajuns la urechile mele declarații ale unora cum
că aș fi terminat”
„Când ești la pământ și abia scoți capul din nou în lume, e
normal ca organizatorii grand-prixurilor să nu dea doi bani pe
tine”
„Când eram mic, jucam șotronul și elasticul. Și am rămas elastic în
proba mea. Dar totuși la „Dansez pentru tine”nu cred că aș face
față.
Îi las pe alții”, Marian OPREA, vicecampion european (28
de ani)
În drum spre medalie…
Timpul trece rapid, mai facem niște poze, mai legăm câteva
sincroane pentru PRO TV, iar ora plecării spre festivitatea de
decernare a medaliilor se apropie.
„Acum îmi dau seama că parcă am fost un porumbel – călător
sau un porumbel în captivitate, dar acum sunt liber precum cel din
palma mea. Fă-mi o poză...”