Tîrlea, tâlhărită în Africa de Sud!

ProSport vă prezintă o filă din jurnalul Ionelei Tîrlea (34 de
ani), scrijelită într-o căsuță din Johannesburg, la miezul unei
nopți caniculare de iunie 1998.

Acum 12 ani, fosta sprinteră avea 22 de primăveri, o carieră
fulminantă pe turnantă și era, ca și acum, plină de viață. Plină de
peripeții s-a dovedit a fi și excursia ei în Africa de Sud, dar
actuala membră a Comisiei de marketing de la COSR rememorează cu
plăcere amintirile scrise cu un stilou cu cerneală pe
terminate.

Paturi
luxoase și plafon din paie

„Mai am puțin și-mi fac bagajele, că mâine-dimineață ne
întoarcem în țară. N-am alergat deloc rău la concurs, dar abia
aștept să ajung acasă. E de-a dreptul o experiență… cam exotică,
să fiu sinceră. În afara faptului că e o țară foarte frumoasă…
cred că n-am văzut prea mult, m-am izbit și de multe lucruri
inedite. Nu sunt băștinași așa cum merge vorba prin târg, oamenii
sunt pașnici și nu sunt doar negri pe stradă. Ba chiar sunt și
femei frumoase! Am încercat să nu mănânc nimic de-al lor și am
dat-o doar pe fructe exotice și pepeni. E cel mai bine așa, deși
mi-e cam foame acum. Și nici nu prea am pus geană pe geană. Prima
noapte în care am încercat să adorm a fost de-a dreptul un chin,
pentru că am fost cazați într-un complex de căsuțe cu paturi
luxoase, ce contrastau cu plafonul!

Bine, plafon… e doar un acoperiș de paie prin care au
intrat toate zburătoarele. De asta scriu acum la lumina de la
veioză. Sunt toată pișcată de vietățile care zboară prin coliba
asta, de parcă știau că am fobie de așa ceva. Ca întotdeauna, n-am
avut timp să vizitez mare lucru, deși aveam un ghid cu noi. Oi fi
eu blondă, dar nu înțeleg nici acum de ce se uitau toți la mine cu
așa priviri! Ciudate! Sau oare le-or fi plăcând ochii mei? Dar bine
că am scăpat nevătămată când am trecut prin mușuroiul ală din
piață. Prin agitația aia. Nici nu-i mai spun mamei. Trăgeau
vânzătorii de noi toți și erau agresivi. M-a pus naiba să-l mai
întreb pe încă unul dacă nu lasă din preț și n-am mai scăpat de…
doi! A trebuit să intru într-un magazin pe un cotlon înspăimântător
unde comercianții aveau articolele. Probabil că erau falsuri. Și
cică mă și răpesc! Or fi vorbit serios!? Mamăăăăăă! Noroc că a
intrat o colegă după mine, i-am dus cu vorba și m-am strecurat!
Acum, să-mi pun niște bani deoparte pentru mâine, pentru a le lua
niște suveniruri alor mei. Aoleu, portofelul? Unde mi-o fi
portofelul? Pașaportul e…dar…!?”