Sunt oameni care folosesc motocicletele pentru a merge de acasă la locul de muncă și retur. Însă eu prefer să fac cu ele ceea ce producătorul laudă ca fiind cel mai bun mod în care ne putem bucura de ele. La începutul acestei luni am zburat spre Munchen cu scopul de a ajunge la BMW Motorrad Days, întrunire moto anuală la care participă zeci de mii de motocicliști din toată lumea, majoritatea pe motociclete produse de constructorul german. Am plecat din România cu acest gând, însă am ajuns la Garmisch-Partenkirchen după trei zile în care am stors tot ce am putut stoarce din motociclete pe un traseu extraordinar desenat prin Alpii din Austria, Italia și puțin din Elveția.
De la ce am plecat? Șase motocicliști din România au zburat la Munchen, acolo unde am încălecat șase motociclete de la BMW. ProSport a avut șansa să testeze astfel noul BMW R1200 GS, varianta 2015. Echipată complet, cu toate cutiile de bagaje care pot fi montate pe un motor. Traseul a fost stabilit din România și prevedea pentru prima zi o coborâre în Austria, prin Zeel am Zee cu primul punct de atracție drumul alpin Grossglockner, adică cea mai înaltă șosea din Austria. Condițiile de rulare până acolo au fost greu de suportat, temperaturile au urcat până spre 35 de grade de Celsius, moment în care protecția de vânt pe care o oferă R1200 GS nu era deloc apreciată. Am plătit taxa de acces, undeva la 24 de euro (poate o idee pentru cei care administrează Transalpina și Transfăgărășanul) și am început urcarea. O bandă pe fiecare sens de mers, un drum extrem de virajat pe care urcau și coborau mii – da, mii, ați citit bine! – de biciclete și motociclete. Asfaltul perfect, semn că se întâmplă ceva cu taxa de acces plătită de fiecare trecător, a fost ingredientul necesar pentru a întrebuința motocicleta.
Așa se vede peisajul fotografiat de pe marginea drumului pe Grossglockner. Cel mai înalt drum din Austria nu e deloc iertător cu cei care fac erori de pilotaj, o bună parte din șosea nu este mărginită de parapeți
Lecție gratis de pilotaj în drumul spre Cortina d’Ampezzo
Am descoperit în noul BMW R1200 GS un tourer abil, ușor de controlat chiar și complet încărcat și care, încălțat cu Michelin Anakee III, oferă o aderență deosebită. Practic, singura preocupare a mea a fost să îmi îmbunătățesc trasele în virajele strânse și să admir peisajul pe linie dreaptă. Am ajuns în vârf, pe un platou, prilej pentru pauza de fotografii, dar și pentru a primi lecții. Unul dintre băieții din grup a fost Marius Băcilă, jurnalist moto și instructor BMW Motorrad International Instructors Academy, cel care ne-a oferit sfaturi de pilotaj pro bono. Am aflat că cel mai bine pentru un stil de mers lin, fără smuncituri, frânări și accelerări obositoare, necesită ca pe viraje să facem următoarele: curbele să fie luate din exterior, chiar de pe contrasens când e liber, către interior pentru diversificarea opțiunilor la ieșire. Am mai aflat că privirea în lungul virajului face minuni și că frânările-ciupite înainte de viraj sunt inutile și nu fac decât să uzeze motocicleta.
Un R1200 GS, un K 1600 GTL și un R1200 GS Adventure într-o pauză cu numai câțiva kilometri înainte de Cortina d’Ampezzo. Momentul acela în care se oprește ploaia torențială și peisajul îți ia respirația.
După „ședință” am plecat în direcția Cortina d’Ampezzo, oraș din Alpii Dolomiți în Italia, locul care a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă din 1956. A apărut o porțiune de drum liniștită, urmată de cea mai mare ploaie pe care am fost vreodată nevoit să o „abordez” de pe motocicletă. Motocicleta s-a comportat excelent pe ud, în modul de rulare „Rain”, și cu niște gume excelente. Problema a venit de la lipsa echipamentului de ploaie, lucru care m-a făcut să nu pot folosi nici încălzirea din manșoane – mănușile ude în contact cu ghidonul fierbinte oferă senzații horror! Ploaia s-a oprit exact înainte de Cortina d’Ampezzo, locul în care am petrecut prima noapte.
O cafea proastă în Italia? Da, se poate! Chiar și așa, atunci când ești într-o excursie pe motocicletă toate aceste amănunte sunt neglijabile
Urcarea spre Pasul Stelvio, cea mai mare provocare pentru un motociclist din Europa?
Ziua a doua a pornit cu o țină clară: Pasul Stelvio, un drum ce mi-a fost descris drept un Transfăgărășan mult mai dificil de abordat, însă care poate oferi satisfacții mult mai mari. După un plin cu benzină care în Italia costă 1,69 euro litrul (7,4 lei pe litru) am atacat drumul către Stelvio cu alte pasuri montane dificile. Însă nimic nu s-a comparat cu destinația. Să ne înțelegem, comparația cu Transfăgărășanul este greșită din cam toate punctele de vedere. Al nostru drum montan are o bandă pe sens, spre Stelvio există o singură bandă atât pentru urcare, cât și pentru coborâre. Apoi, peisajele de pe Stelvio sunt mult mai atractive, calitatea asfaltului este net superioară, iar disciplina participanților la trafic e exemplară.
E imposibil să ajungi prima oară pe Stelvio și să nu te oprești pentru poze. Noi am întors motocicletele pentru a găsi un cadru bun. După cum se poate vedea, calitatea asfaltului nu suportă comparație cu drumurile montane din România
În acele curbe strânse, o înșiruire de viraje la stânga și la dreapta de viteza întâi, am trăit cele mai tari senzații din „cariera” de motociclist. Acele de păr spre stânga în urcare erau abordabile fără mari probleme, însă pentru a vira la dreapta era nevoie de un exercițiu de sincron. Așadar: frânare, retrogradare în treapta întâi, ieșire pe „contrasens” înainte de viraj, înscriere în viraj cât mai pe interior, privirea mult spre dreapta și ridicată pentru a verifica traficul de la coborâre. Totul s-a terminat în vârf, acolo unde am petrecut noaptea.
Așa arată drumul către vârf. Dimineața la 2.757 de metri altitudine arată bine, mai ales când știi că ai în față o zi în care provocările moto vor veni de la pasurile montane din Elveția
Garmisch-ul era din ce în ce mai aproape. A treia zi urma să ne ducă la Seefeld, în Austria, la circa 30 de kilometri distanță de BMW Motorrad Days 2015. Drumul a fost superb, printr-o porțiune perfectă din Elveția, prin alte pasuri superbe din Italia. Pe măsură ce consumam ultimii kilometri de drum către Seefeld se vedeau și primele semne că undeva în zonă are loc o întrunire moto. Sute de motociclete, majoritatea BMW R1200 GS, care intrau pe autostradă de pe toate bretelele și care mergeau în același sens.
Organizare nemțească: cum să aduci 50.000 de oameni la o întrunire moto
Nu a fost nevoie de mai mult de două zile din BMW Motorrad Days pentru a-mi face o imagine clară legată de magnitudinea evenimentului. Nu ai cum să rămâi nemișcat de zecile de mii de motociclete parcate într-o ordine cum doar la nemți poți vedea, pe gazonul din fața intrării. Simpla căutare cu privirea pe numerele de înmatriculare a fost o poveste în sine. Am văzut motociclete venite din Rusia, dar și din Argentina sau din Thailanda. Cei aproape 50.000 de oameni prezenți la eveniment au avut parte de un show al lui Chris Pfeiffer, de expoziții de BMW-uri vintage, echipamente de protecție și elemente aftermarket de la diverși producători de minune, toate targetate pentru modelele producătorului bavarez. Sigur, o parte interesantă a fost și cea legată de mâncare și băutură. Pe o căldură năucitoare, nemții au consumat râuri de bere, „activitate” care i-a ajutat să digere ciolanul cu varză. Ciolan pe care l-am încercat și despre care am doar lucruri bune de spus, chiar dacă nu am dovedit decât un sfert dintr-o porție normală.
Totul s-a terminat după două zile de BMW Motorrad Days cu un alt drum prin caniculă spre Munchen. Am tras pe dreapta într-un peisaj montan, la 35 de grade Celsius, pentru a sări îmbrăcat în apa unui lac. Am condus fără geacă de protecție (să nu faceți asta niciodată!) și m-am ales cu arsuri solare pe brațe. Am intrat într-un oraș Munchen cu un trafic aglomerat și doar frumusețea peisajului urban m-a făcut să rămân calm timp de 30 de minute, atât cât a durat să parcurg cei 14 kilometri până la hotel.
BMW Concept 101, o motocicletă construită pentru piața nord-americană, a fost prezentată publicului de la BMW Motorrad Days
A fost una dintre cele mai complexe experiențe moto pe care le-am avut până în prezent. Dincolo de oamenii cu care am călătorit sau de cei cu care am interacționat pe parcurs, „drumul spre Garmisch” m-a ajutat să îmi îmbunătățesc aptitudinile de pilotaj, dar și să descopăr un R1200 GS care în 2015 pare să se apropie de punctul în care nu îi poți găsi reproș. Totuși, cel mai important lucru pe care l-am câștigat a fost acela că evenimentul BMW Motorrad Days m-a făcut să îmi dispară repulsia față de adunările de motocicliști, sentiment format în experiențele din România.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER