SPECIAL | Titi Aur, nebunul cu mașina de concurs în flăcări, pe două roți, pe o roată și prin aer!

Titi Aur, multiplul campion național de raliuri, a povestit la Sports Business Academy cele mai periculoase curse pe care le-a făcut în cariera sa impresionantă.„Cei care mă cunosc mă știu ca pilotul Titi Aur care mergea ca nebunul prin pădure cu mașina, pe traseele de raliu. Sunt pilot de raliu, toată viața asta am făcut. Pasiunea pentru mașini cred că o am din altă viață, pentru că de când mă știu, de mic, am vrut să conduc, dacă se putea chiar și căruciorul de butelii, sau un capac de oală îl transformam în volan”, și-a început Aur cursa printre amintiri. 

A început să conducă de când era copil, mai întâi în camionul unchiului, șofer de meserie, la început în brațele lui, iar mai târziu pe unde se putea. La 16 ani, s-a înscris la școala de șoferi, dar, normal, a fost dat afară, pentru că nu avea vârsta necesară. Printr-o conjunctură favorabilă, a obținut permisul la numai 17 ani și jumătate. Păi cum să nu te faci pilot de raliuri când ai carnetul în buzunar de la vârsta asta? 

Dar să vedem ce înseamnă să fii pilot de raliu. Ne dezvăluie Titi Aur, în exclusivitate la Sports Business Academy: „Să mergi tare prin pădure și să conduci mașina la limită”. O definiție simplă, care va fi explicată în cele ce urmează. 

Aur spune că sunt două variante când te deplasezi cu mașina: 

• Să te deplasezi fără a ajunge la limită, iar dacă ai condus la limită pe drumurile publice înseamnă că ai greșit;
• Să încerci să fii la limită mereu în timpul deplasării, și asta se întâmplă la competiții.

Dacă le folosim invers, la competiții nu ești un pilot competitiv, iar pe stradă apar accidentele.

Aur are 8 titluri naționale, 51 de raliuri câștigate și două titluri de raliuri de viteză pe trasee montane.

Cum se zboară cu mașina

Titi Aur spune că la curse trebuie să mergi spectaculos și, de multe ori, prin aer! La raliuri, se zboară frecvent 50-60 de metri în lungime. La 100-120 km/h se zboară cam 30 de metri, la 160km/h – 50 de metri, la o înățime de 1 sau 2 metri! 

Se trece prin zăpadă, apă și noroi, conducând la limită chiar și în astfel de condiții. 

Cu mașina în flăcări, la concurs!

Se merge și prin apă în albia râurilor, dar ce ziceți de condusul cu mașina în flăcări? Pare un număr de circ extrem, dar Titi Aur a trăit-o pe pielea lui: „Am lovit brațul în partea din față, ceea ce a dus la ruperea planetarei-față. Fiind tracțiune integrală, trăgeau celelalte roți. Planetara a rupt filtrul de ulei, a curs ulei pe eșapament, după care a luat foc mașina. Discuția cu copilotul meu era cam așa: 

• Copilotul: S-a aprins becul la ulei!
• Eu: Stai liniștit, o fi un senzor… 
• Copilot: Vezi că miroase a ars, că mă arde la picioare!
• Eu: Nu e nimic, ți se pare. 

Titi nu s-a oprit decât atunci când s-a gripat motorul și mașina era în flăcări: „Am reușit să salvez  mașina la limită, stingând focul repede. Eu eram atât de fixat pe ce trebuie să fac pentru a câștiga, încât am mers cu mașina în flăcări!” 

Distracție cu mașina pe două roți! Sau pe o roată?

Pentru Aur, mașina nu mai are niciun secret, e de fapt o vietate, pe care poți să o îmblânzești, să o strunești, să o adormi și să o trezești. Pe bune, e vie, zboară, mănâncă foc, se dă peste cap și se transformă, ca un personaj fantastic. Îmblânzitorul nostru povestește cu nonșalanță, pe www.sportsbusinessacademy despre animalul lui favorit: „Se poate merge cu mașina pe două roți, dar numai la distracție, ca să ne bucurăm că putem stăpâni mașina. Se merge și pe o singură roată!  De exemplu, la anumite trambuline, atunci când aterizezi, trebuie să stăpânești mașina pe o singură roată! Asta înseamnă să mergi la limită, să îți asumi riscuri, să fii concentrat la maxim.”

Titi Aur spune că, la probele speciale, nu mai vedea altceva decât traseul de parcurs, atât de tare era  de concentrat. Un episod la limita extremă s-a petrecut la raliul Brașovului: „De la Ploiești prin Cheia spre Brașov, la un moment dat erau spectatori pe margine. Un coleg din public, care știa sigur pe unde voi trece cu mașina, s-a poziționat pe axul drumului, ca să le arate celorlalți că eu voi trece pe interior. Am trecut, am ajuns la capăt, și apoi mi s-a povestit ce a făcut colegul, pentru că eu nu îl văzusem, așa eram de concentrat! De asemenea, nici pe spectatori nu îi vedeam. Dacă vedeam spectatorii sau altceva pe marginea drumului ar fi însemnat că nu am mers la limită și nu am scos rezultatul scontat”.

Sută la sută nu e suficient!

Eroul nostru crede că performanța se face doar atunci când ești dedicat 110%. Se pare că „doar” 100% nu este suficient întotdeauna! Se spune că automobilismul e un sport individual, pentru că la un rezultat bun, reporterul îi ia interviu numai pilotului, din păcate pentru restul echipei, iar pilotul răspunde că a muncit, s-a antrenat, e talentat etc. Când abandonează, pilotul spune că echipa tehnică nu a făcut mașina bine, copilotul a greșit etc. Pilotul e vedeta. De fapt, ne asigură Aur, toate rezultatele sunt ale echipei, iar raliul este, așadar, un sport de echipă.