Ayrton Senna este considerat unul dintre cei mai mari piloți de Formula 1 din toate timpurile după ce a câștigat în trei rânduri Campionatul Mondial și a obținut 41 de victorii de etapă, toate într-o carieră de 10 ani. De altfel, sud-americanul a și fost inclus în topul celor mai importanți 10 piloți din istorie, alături de Jim Clark, Michael Schumacher, Jackie Stewart, Fernando Alonso, Juan Manuel Fangio, Sebastian Vettel, Alberto Ascari, Alain Prost și Nelson Piquet. Toate cifrele brazilianului ar fi fost probabil repere greu de egalat dacă viața lui nu s-ar fi întrerupt brusc la 34 ani, în timpul Marelui Premiu de la San Marino. Tragicul eveniment s-a consemnat în 1994, în etapa a 3-a a sezonului, într-un moment în care Senna era lider în cursă.
Prin faptele sale pe circuit, Ayrton Senna s-a consacrat ca un pilot legendar, extrem de iubit de fanii motosportului. De altfel, și la 20 de ani de la moartea lui, brazilianul „trezește” nostalgii, este adulat și dat ca exemplu pentru curajul lui ieșit din comun. În mod cert, toate momentele de ispravă ale sud-americanului au rămas încă vii în memoria celor care i-au urmărit evoluțiile în anii ’80-’90.
Primul moment de glorie – Monaco 1984
Toată cariera lui Ayrton Senna a fost concentrată pe parcursul a zece ani. Copilul minune al Braziliei și-a făcut loc în lumea Formulei 1 în 1984, la Toleman, deși a fost la un pas de a-l înlocui chiar pe Nigel Mansell la Lotus. Team-managerul echipei l-a vrut, însă sponsorii au cerut la volan pilot britanic. Chiar dacă și-a început job-ul în F1 la o echipă mică, Ayrton și-a demonstrat abilitățile încă de la debut. Primul moment de glorie nu a întârziat să apară și a venit chiar de la a șasea cursă, la Monaco, pe un circuit pe care avea să-l cunoască mai bine decât pe propriile buzunare în anii ce au urmat. Dovada? Șase victorii, cinci consecutive în perioada ’89-’93! În 1984, în Principat, Senna a devenit brusc egalul unor piloți precum Alain Prost sau Niki Lauda, deși avea o mașină net inferioară. O ploaie torențială a avut un efect de „egalizare” a mașinilor la Monaco, astfel că micuțul Ayrton s-a dezlănțuit. Plecat al 13-lea la start, el și-a depășit adversarii într-un ritm uimitor. Până în turul 19, a urcat pe locul secund (n.r. circuitul din Principat este locul unde depășirile sunt aproape imposibil de făcut), la 24 de secunde în spatele liderului Alain Prost. Senna nu s-a oprit însă aici și a început o cursă nebună de urmărire a francezului care a dat roade, recuperând și câte trei secunde pe tur! Într-un moment în care se pregătea să-l atace pe Prost, francezul a cerut oprirea cursei din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, lucru pe care comisarii l-au acceptat. În cele din urmă, Senna s-a mulțumit cu locul secund, însă a fost un semnal puternic pentru ce avea să urmeze. În sezonul respectiv, el a prins alte două podiumuri și a terminat la general pe locul 9.
Din 1985, Ayrton Senna s-a mutat la Lotus Renault, având ca și coechipier un pilot italian, pe Elio de Angelis. La noua sa echipă, pentru care a concurat trei ani, sud-americanul a început să-și arate cu adevărat valoarea care l-a ajutat să atingă gloria spre sfârșitul anilor ’80. După o cursă în Brazilia în care s-a retras, pilotul a obținut primul pole-position în Portugalia, confirmat apoi și printr-o victorie. Al doilea triumf al stagiunii a venit în Belgia, iar Senna ajungea deja al 4-lea pilot al lumii la sfârșitul lui 1985. Traseul brazilianul a fost într-o continuă ascensiune în sezoanele ce au urmat la Lotus: în 1986 a obținut în Spania una din cele mai dramatice victorii, cu un avans de o zecimă de secundă în fața lui Nigel Mansell pentru ca în campania din 1987 să înregistreze prima victorie pe circuitul monegasc din seria de șase succese, dar și locul 3 la general la sfârșitul calendarului. În respectivul an, Senna a concurat pe o mașină motorizată de Honda, iar în baza relațiilor dezvoltate „furnizorul” l-a cerut apoi la McLaren.
Niciun moment de intimidare în fața lui Alain Prost
Din 1988, Ayrton a ajuns astfel lângă un pilot cu un CV cu greutate, Alain Prost. Teoretic, cei doi mari campioni și-au unit forțele, însă practic a urmat o bătălie intensă între ei, cu multe momente de tensiune, întinsă pe parcursul a cinci ani. Senna nu a arătat niciun semn că ar fi intimidat de mult mai celebrul său coechipier și, totodată, adversar în acele vremuri. În primul an la McLaren, pilotul din Sao Paulo a excelat din nou la Monte Carlo, până la un moment dat. Plecat din pole-position, Senna a reușit să fie mai rapid și cu două secunde pe tur față de Prost, ajungând să dețină un avans de 55 de secunde (!). În turul 67, brazilianul a abandonat, oferindu-i victoria cadou francezului. În tot sezonul 1988, Ayrton a câștigat însă opt curse și a devenit în premieră campion mondial.
Un an mai târziu, Alain Prost și-a luat revanșa, câștigând titlul cu o etapă mai devreme, în urma unui moment destul de cotroversat, după o coliziune cu Ayrton Senna în MP de la Suzuka. Atunci, sud-americanul avea nevoie de un succes pentru a rămâne în cărți pentru marele trofeu. După un start ratat, brazilianul l-a prins în timpul cursei pe Prost, francezul nu i-a permis rivalului să-l depășească, astfel că ambii s-au acroșat. Doar Senna a reușit să revină pe circuit, dar ulterior a fost descalificat, iar Prost a celebrat. Rivalitatea s-a prelungit și în sezoanele următoare, chiar dacă Prost s-a mutat la Ferrari. Ayrton a impus însă un ritm la care francezul nu a ținut pasul și a câștigat următoarele două titluri, în 1990 și 1991.
Fascinantul duel Senna – Schumacher s-a încheiat brusc
În semn de loialitate, Senna a rămas în 1992-1993 la McLaren, deși mașina nu mai era la fel de competitivă. Atât Williams, cât și Ferrari l-au ofertat, însă brazilianul a rămas pe loc. A plătit însă și tribut pentru acest lucru, el obținând doar un loc 2 în 1993 la general. În 1994, Ayrton s-a transferat până la urmă la Williams.
Provocarea nu se mai numea acum Alain Prost, care se retrăsese definitiv în 1993, ci Michael Schumacher! Fanii F1 nu au mai avut însă șansa de a vedea acest duel pentru supremație chiar și pentru istoria Formulei. Una din cele mai fascinante bătălii s-a încheiat brusc, în etapa a 3-a la Imola. Senna pornise tare în Marele Premiu al statului San Marino, însă nu a mai apucat să treacă și linia de sosire. Totul s-a terminat în turul 6, când Ayrton nu a mai putut vira în „Tamburello”. În 1994, Michael Schumacher a câștigat un prim titlu, controversat, după o luptă la baionetă cu Damon Hill, coechipierul brazilianului. Cum s-ar fi încheiat sezonul dacă Senna ar fi rămas în viață? E o întrebare care naște nenumărate scenarii și un palmares imaginar.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER