Ziua Ayrton Senna. VIDEO Episodul 3: Omul Senna. „În curse era foarte dur, dar în viața normală, avea un suflet mare”
„Eu eram tăcut, la fel și el. Puteam să stau și să-i vorbesc, să-l calmez. Eram pe aceeași lungime de undă. Mergeam împreună în Europa la concursuri, conduceam amândoi dubița, doar eu și el, așa am petrecut foarte mult timp împreună. Mergeam la Osterreichring cu mult înainte să se construiască toate autostrăzile, așa că băteam toate dealurile și munții pentru a ajunge la circuitul din Austria. La un moment dat, undeva în dreapta, pe deal sus, era o cascadă micuță, încântătoare. Mi-a spus: „Dennis, putem să ne oprim un pic? Vreau să mă duc, să mă așez lângă cascadă. Îmi faci o poză? Vreau să o trimit mamei mele în Brazilia”. Urma să fie campion mondial, putea avea un ego uriaș, dar nu, voia să-i trimită mamei lui o poză. Părea sfios, puțin jenat, stând acolo, lângă cascadă, chiar dacă eram doar eu, el și aparatul foto. L-am pozat și a trimis poza acasă, în Brazilia”.
„Am locuit la ferma lui Ayrton din Brazilia. Special pentru sosirea mea, el s-a mutat din corpul cel mai bun de locuit, oferindu-mi mie camera lui. În prima noaptea, a fost o furtună puternică. Curentul electric a căzut, la fel și liniile telefonice. Trebuia să o sun pe soția mea, în Scoția. I-am spus: „Ayrton, trebuie să ajung la un telefon”. El a răspuns: „Ok”. Avea o mașină de teren, drumurile erau pline de noroi, și am plecat spre un sat aflat la 50 de kilometri distanță. În timp ce mă țineam de fleacuri la telefon cu soția mea în cabina telefonică, o gașcă de copii l-a recunoscut pe Ayrton, deși era întuneric și el stătea sub o lampă stradală cu o lumină chioară. A stat acolo aproape o jumătate de oră, semnînd autografe, drăguț cu copii, cum făcea întotdeauna”.
Profesorul Sid Watkins, doctorul Formulei 1
„SOȚIA MEA ÎL TUNDEA PE SENNA”
„Obișnuia să petreacă toată ziua la cafenea. Era situată pe drumul principal, la aproape 2 kilometri și jumătate de Snetterton. Era ca un popas pentru tiruri, dar foarte mulți piloți au venit aici de-a lungul anilor, la fel ca și mecanicii echipelor de Formula 1. Senna și Mauricio Gugelmin (n.r. – alt pilot brazilian de Formula 1) veneau în fiecare zi și luau mic-dejunul, prânzul și ceaiul. Obișnuiau să mănânce beruse – un fel de mâncare brazilian, care e, de fapt, un sandwich cu pâine prăjită cu șuncă și cașcaval. Soția mea, a cărei poreclă era Mo-Jo, obișnuia să îl tundă destul de des. Știu că avea un frizer prin oraș, dar venea și îi spunea: „Trebuie să mă tund”. Dacă era acasă, o sunam și el mergea la noi. Îl tundea în bucătărie, lângă fiul nostru, Ben.
Elicopterele de mici dimensiuni sunt foarte greu de pilotat, dar el o făcea senzațional, avea o dexteritate incredibilă și obișnuia să vină cu el la cafenea. Ce mi-a plăcut mult la el a fost că, deși s-a mutat în Formula 3, iar echipa sa avea sediul lângă Londra, mereu când trecea pe lângă Snetterton, el venea la noi. Cafeneaua a mers bine și am construit și un motel lângă. Până la urmă, Ayrton a semnat cu Lotus și ne-a sunat. Când ne-am întâlnit, ne-am îmbrățișat la recepție și i-am spus că sunt foarte fericit pentru el pentru că a reușit să ajungă atât de sus. Mi-a replicat, după ce s-a uitat prin motel că eu am reușit să ajung sus. Apoi a mers în bucătărie și a dat mâna cu Dennis, care lucra pentru mine. A făcut asta de fiecare dată când venea. Era un băiat adorabil. Nu știu dacă oamenii și-au dat seama cât de deștept era. Putea face glume haioase în trei-patru limbi. Cea mai mare pierdere e că nu și-a îndeplinit potențialul”.
Ed Devlin, proprietarul „Ed’s Cafe”
„A FOST UN OM CU UN SUFLET IMENS”
O poveste care demonstrează cât de preocupat era Ayrton de soarta altora îmi vine chiar acum în minte. Am avut un accident la Marele Premiu al Japoniei din 1991, iar când am revenit în Formula 1, în 1994, primul Mare Premiu era chiar în Brazilia, iar al doilea la Aida, în Japonia. Acolo, Ayrton a venit la mine și mi-a spus ceva care m-a surprins. „Ascultă, Eric, am fost foarte ocupat la Marele Premiu al Braziliei și nu am putut să vin să vorbesc cu tine. A fost cursa țării mele, multă lume a venit să mă vadă. Am vrut să îți zic că sunt foarte fericit că te-ai întors, Formula 1 nu a fost la fel fără tine”, mi-a spus Senna.
Această discuție mi-a marcat viața pentru că Ayrton a fost un mare campion, un om mare, un om complet. Era ultimul om de la care te-ai fi așteptat să aibă aceste caracteristici pentru că era atât de „mare”. A fost uimitor și foarte, foarte emoționant pentru mine. Cred că asta a arătat tuturor cum era Ayrton: un campion pe pistă și un om cu o inimă mare. El era capabil să fie foarte dur, dar și foarte blând. A fost un om cu sentimente, un om profund, pur și simplu: avea un suflet imens. Am ținut mult la el. Admir mulți piloți pentru că avem o meserie grea. Dar admirația mea pentru Senna trecea dincolo de limitele pilotajului, l-am admirat ca om.
Eric Bernard, fost pilot de Formula 1 între 1989 și 1994
INFO
La șase luni după decesul pilotului, familia sa a înființat un ONG intitulat „Institutul Ayrton Senna”, al cărui scop e să ajute copiii defavorizați din Brazilia. Până în acest an, ONG-ul familiei lui Senna, condus de sora sa, Viviane, a ajutat numeroși tineri brazilieni să își găsească slujbe și să evadeze din zonele rău-famate ale orașelor.
„NU AVEA PRETENȚII DE VEDETĂ‚”
Pasajele de mai sus sunt extrase din cartea „Memories of Senna”, scrisă de Christopher Hilton.
Potrivit autorului, Christopher Hilton, un singur personaj important din Formula 1 care l-a cunoscut pe Senna a refuzat să contribuie cu amintiri pentru această carte, însă nu a dorit să îi facă public numele. Cititorii cărții au observat însă că singurul personaj important absent este Michael Schumacher
Rămâi pe www.prosport.ro pentru mai multe povești necunoscute din viața și cariera lui Senna