Băgați la apă!** ProSport i-a aruncat pe Camelia și Dragoș în vârtejul întrebărilor

La un simplu exercițiu de imaginație, Potec l-ar bate pe Agache
în orice probă peste 400 de metri.

La ce vârstă ai învățat să înoți?
POTEC: De foarte mică, nici nu mai știu exact la ce vârstă, dar
știu că tatăl meu a fost cel care m-a învățat, în Dunăre. Cert e că
performanța am început-o la 9 ani, în clasa a III-a.
AGACHE: Am mers pentru prima dată la bazin pe când aveam șase ani,
atunci am învățat să și înot, iar primul concurs la care am luat
parte s-a desfășurat trei ani mai târziu, în Arad. Acolo am
terminat pe locul al treilea.

Ți-ai imagina viața fără înot?
P: În momentul de față, nu, dar cu siguranță, dacă nu aș fi făcut
înot, aș fi făcut alt sport. Sunt sigură că părinții mei ar fi ales
un sport, pentru că ambii au făcut sporturi de performanță.
A: Acum nu, dar va veni și clipa asta, și după 25 de ani de înot
pot să afirm că e parte importantă din viața mea. Deși se spune că
e un sport plictisitor – te uiți la linia de pe fundul bazinului,
faci pauze mici, respiri repede și din nou în apă -, are și foarte
multe laturi frumoase și odată prins în hora înotului, te lași
captivat pe viață.

La ce te-a ajutat cel mai mult înotul în
viață?
P: M-a ajutat să mă maturizez de o mie de ori mai repede. Am
învățat să fiu responsabilă de mică, să răspund de faptele și
deciziile mele, să muncesc mai mult pentru a-mi atinge
scopurile.
A: În primul rând m-a disciplinat, știam că am antrenament și tot
programul meu era bătut în cuie în ziua respectivă. Așa am crescut,
așa m-am maturizat.

Unde ai înota mai bine, în Dunăre sau în Marea
Neagră?
P: În piscină (râde). Când eram mică, înotam des în Dunăre, de
exemplu, dacă treceam Dunărea cu bacul, în mijlocul Dunării săream
și înotam până pe malul celălalt. În Marea Neagră nu am înotat
foarte mult, îmi place să stau la mal sau la plajă. Acum nu aș mai
înota în niciuna dintre ele, mi-e cam frică… rămân la
piscină.
A: În mare nu îmi place să înot, pentru că nu văd fundul apei, iar
în Dunăre nu aș plonja, pentru că sunt curenți. Cui i se face dor
să înoate în Dunăre trebuie să fie foarte atent.

În ce probă și pe ce distanță crezi că ai pierde în fața
celuilalt?
P: Pe toate distanțele de bras, cu siguranță, iar la celelalte
procedee, cred m-ar învinge până la distanțele de 400m, dar ce este
mai mult de 400m, nu cred că mi-ar face față …..De fapt, nu l-am
văzut niciodată făcând o cursă de 1.500 și nici nu cred că va face
vreodată…..
A: La orice cursă pe o distanță mai mare de 200 metri cred că m-ar
învinge Camelia. Dar cine știe!?

Ți s-a întâmplat vreodată să îți pierzi
busola?
P: Din păcate, da, ca oricărui om în viață, dar din fericire am
găsit-o de fiecare dată, singură sau cu ajutorul cuiva.
A: Au fost momente când
mi-am pierdut busola, atunci când n-am mai fost interesat de sport,
dar am revenit rapid pe linia de plutire.

Te-ai înecat vreodată ca țiganul la mal?
P: Din fericire, la figurat, niciodată, dar la propriu mi s-a
întâmplat să iau apă în câteva curse, chiar la mal.
A: O, da! În cursele de 100 m, mi s-a întâmplat să mor pe ultimii
zece metri. Nu știu de ce, probabil plec prea tare, deocamdată nu
am răspunsul. Dacă aș fi știut cauzele, nu se mai întâmpla.
Principalul meu atu este viteza și e normal să încep mai tare. Unii
pleacă mai încet, fiecare își face cursa în funcție de atuuri, de
adversari… Ce viteză maximă aș atinge? Nu știu, dar nu cred că e
ceva ieșit din comun.

Ai încercat marea cu degetul?
P: Nu.
A: Da! Spre exemplu, atunci când am plecat în SUA (n.r. – și-a
făcut studiile la Universitatea din Iowa). Sunt momente și momente
în viață.

Apă plată sau apă minerală?
P: Apă plată, întotdeauna.
A: Apă plată, cu siguranță! Până când mă voi sătura!

Cum l-ai caracteriza pe celălalt în trei
cuvinte?
P: Dragoș este un tip optimist și glumeț, întotdeauna are ceva de
povestit sau de imaginat care să ne facă să râdem. Și, nu în
ultimul rând, foarte ambițios, știe ce vrea, puțini sportivi ajung
să aibă cele mai bune performanțe din carieră la vârsta pe care o
are el.
A: Camelia e cea mai bună înotătoare din România, în afara faptului
că impresionează prin longevitate. Are în spate o carieră
prodigioasă! E în topuri din 1999 și s-a menținut mereu în vârf. Îi
doresc multă baftă în continuare!

Ce obiectiv ai pentru Mondialele de la
Shanghai?
P: Principalul obiectiv este calificarea la Jocurile Olimpice, după
care mi-ar plăcea să mă întorc cu o medalie.
A: Să îmi fac baremul pentru Jocurile Olimpice la 100 metri bras și
să prind finala la 50 de metri bras.

Privești spre Londra 2012?
P: Londra 2012 este competiția la care m-am gândit imediat după
eșecul de la Beijing (locul 4 la 800 m). Londra este competiția cu
care vreau să-mi închei și cariera, așa că trebuie să fie bine,
trebuie să o închei cu o medalie.
A: Mai întâi să-mi fac baremul pe care mi-l pot realiza până la 1
iunie 2012. Mă mai despart doar 35 de sutimi de standard, adică, în
traducere, vreo 35 de centimetri.

Ce notă ți-ai da când te vezi înotând la
televizor?
P: Nu-mi prea place să mă privesc în curse sau la interviuri, când
se vorbește despre mine, în general, așa că, ținând cont de faptul
că nu am văzut mai mult de trei curse la tv, mi-aș da un 8 spre 9.
Trebuie să recunosc că nu am un stil rău de înot, chiar sunt una
dintre sportivele care înoată și frumos, asta lăsând puțin la o
parte modestia.
A: M-am uitat la cursa mea de la Europenele din Budapesta de anul
trecut (n.r. – finala de la 50 m bras încheiată cu argint – 27,47)
și mi-aș fi dat nota 8.

399
zile mai sunt până la Jocurile Olimpice de la
Londra