Baschetul ieșean a cunoscut în sezonul 1997-1998 cea mai mare performanță pe plan intern, cucerirea medaliei de bronz cu echipa Politehnica Moldrom, formație pregătită de Dragan Petricevic. A fost un sezon de vis al unei echipe pe care ieșenii au iubit-o necondiționat, întregul oraș vibrând alături de idolii din teren în acea perioadă boemă a baschetului românesc.
Cu Dragan Petricevic la timonă, avându-i ca secunzi pe Petre Măgurean și Radu Boișteanu, echipa de atunci formată din Sașa Șestopal, regretatul Costel Moscalu, Oleg Doroș, Serghei Mirișevschi, Cătălin Burlacu, Dragoș Zetu, Dan Popa, Mitică Anghel, Tică Gheorghiu, Silviu Vrânceanu, Cristian Murgoci și Florin Bucureșteanu a reușit să cucerească medalia de bronz după un duel palpitant cu Herlitz Mobex Târgu Mureș, performanță unică în istoria baschetului local.
La 22 de ani de la acel rezultat fantastic, doi dintre artizanii performanței din sezonul 1997-1998, antrenorul Dragan Petricevic și fostul jucător Cătălin Burlacu, actualmente antrenor al echipei Steaua București, au făcut un apel la autoritățile locale ieșene să-și aplece privirea și către baschet și să readucă sportul cu mingea la coș în elită.
Dragan Petricevic, acum tehnician la SCM Timișoara, a făcut un apel la primarul Mihai Chirica să facă tot ce este posibil pentru a reînființa echipa de seniori.
„Aș dori să fac un apel către autorități și în primul rând către domnul primar Mihai Chirica. Nu îl cunosc personal, dar îl urmăresc, pentru că sunt de peste 20 de ani în România, sunt și cetățean român și am un respect față de domnul primar. Aș dori foarte mult ca dânsul să se gândească în viitor la readucerea baschetului ieșean în prim-plan, la repornirea lui la nivel de seniori. Iașiul este un centru atât de important și atât de frumos din punct de vedere sufletesc și atât de mult ar merita ieșenii să aibă parte de mai multe sporturi cu care să se poată mândri, nu doar cu fotbal.
Pentru că eu personal am fost antrenor în foarte multe orașe din România, și din Africa, și din Asia și credeți-mă că doar în două locuri, în Iași și în Tunisia, la Etoile du Sahel, am găsit o asemenea trăire sufletească a locuitorilor pentru baschet. Nu doar suporterii care veneau la sală, ci întregul oraș. Ce am simțit și trăit la Iași, atâta bucurie a oamenilor simpli de pe stradă pentru echipa de baschet, nu am mai văzut. Cum se bucură un clujean acum că are Untold, așa se bucura un ieșean la acea vreme că are echipă de baschet. Și eu sper ca aceste cuvinte să ajungă și la domnul primar.
Dacă ne gândim că nu sunt condiții, niciodată nu o să facem nimic. Nu e imposibil de făcut. Baschetul a fost și în orașe mai mici. Repornit, regândit, deci s-a putut. Așa că nu văd de ce la Iași ar fi un obstacol în repornirea unei echipe de baschet. Mi-aș dori să se creeze din nou ce a fost înainte Poli Moldrom. Rog Iașiul, ieșenii, autoritățile, pe domnul primar să fie cu ochii pe baschetul ieșean și cu toții să pună umărul la repornirea lui. Pentru că eu unul, chiar dacă acum sunt foarte departe de Iași, la Timișoara, aș fi cel mai fericit om din afara orașului ca acest lucru să se întâmple pe viitor”, a declarat Dragan Petricevic în emisiunea Repriza a 3-a, la Radio HIT Iași.
Și fostul mare baschetbalist ieșean Cătălin Burlacu, acum tehnician la Steaua București, a făcut un apel la edilul Iașiului să se aplece mai mult asupra baschetului.
„Îndemn și eu la același lucru ca și Dragan. Dacă se va construi o sală polivalentă performantă, generatoare de profit, cu siguranță va fi și un punct de atracție al performanței și se vor găsi oameni interesați să ajute sportul. Știu că domnul primar se gândește și la o echipă de baschet. Îmi doresc ca pe viitor să se regleze și fotbalul, echipa să stea în picioare și probabil atunci vom avea și baschet și alte sporturi.
Acei doi ani la Poli Moldrom au fost excepționali pentru mine. Am văzut lucruri serioase, respectul pe care îl impunea echipa, am văzut atunci cum se pregătește un meci, ce înseamnă să joci în deplasări grele. Am văzut ce înseamnă să rămâi în ziua de Paște blocat printre munți, am văzut ce înseamnă să te bucuri cu niște oameni pentru victorii. Aceea a fost ultima perioadă boemă a sportului mondial, pentru că din victorii făceam nunți și din înfrângeri făceam înmormântări”, a declarat Cătălin Burlacu.
Cei doi au rememorat în cadrul emisiunii un cantonament de vară din anul 1997, atunci când s-au și cunoscut.
„Întâlnirea mea cu domnul Dragan Petricevic s-a petrecut într-un cantonament la mare, în vara anului 2017. Eram foarte mulți jucători atunci, mult mai mulți decât o echipă de 12 la baschet. Ne pregăteam la Iași, alergam pe pista stadionului din Copou cu prof. Grigore Ursanu, de la atletism. Știam cam cine sunt numărul 1, 2, 3, până la 10 și mai erau dăuă locuri în lot, 11 și 12. Speram să fac parte și eu din primii 12, sau să fiu al 13-lea, măcar să rămân să fac antrenamente. Seara urma să se plece cu trenul spre mare și eu am aflat cu stupoare că eu și Alin Radu nu făceam parte din acel lot. Am stat un pic pe gânduri, după care am alergat după Dragan Petricevic și l-am rugat să mă ia și pe mine în cantonament.
I-am spus că vreau să-mi plătesc și să vin pe banii mei la mare, dacă nu deranjez. S-a uitat la mine, i-a plăcut atitudinea mea și modul de abordare și mi-a zis: ”Vino diseară la tren!”. Și așa s-a întâmplat. Acum, ajunși la mare, știa în linii mari tot lotul de jucători, selecția probabil era făcută. Îmi amintesc că eram pe o dună de nisip, Dragan ne-a adunat pe toți, îi știa pe toți din lot. Pe Sașa Șestopal, pe Moscalu, Nănescu, Doroș, Murgoci, Mirișevschi, Dan Popa, Mitică Anghel… Eu eram ultimul. Și când a ajuns la mine: ”El cine e? Cine e pampers?”.
Așa am făcut eu cunoștință prima dată cu domnul Dragan Petricevic. Pe o dună de nisip, întreba despre mine: ”El cine e, el cu ce se ocupă?”, a povestit amuzându-se Cătălin Burlacu, cel care a mai lucrat cu Dragan Petricevic la West Petrom Arad și la Asesof Ploiești: ”Am avut în Codrin Enceanu, un bun prieten al meu din Iași, fost baschetbalist, un bun sfătuitor. Îmi spunea: ”Ascultă, du-te cu el, muncește ca să ajungi baschetbalist, du-te cu Dragan. L-am asculat, l-am urmat pe Dragan și avem amintiri nenumărate împreună”.
Dragan Petricevic își amintește de Cătălin Burlacu că era un tânăr dornic să joace baschet la Poli Moldrom, iar insistențele sale, ambiția și munca l-au propulsat în lot.
„Nu știam de Cătălin Burlacu, nimeni nu mi l-a prezentat. L-am descoperit pe plajă și mi-a plăcut atitudinea lui, mi-a plăcut că voia să facă parte din echipă. Îmi amintesc că am venit în cantonamentul de vară la mare, ne-am întors acasă și urma cel de munte. La vremea aceea toate echipele făceau reacomodare la efort pe litoral. Acuma dacă ai spune conducerii unui club că vrei să începi la mare antrenamentele, reacomodarea la efort, cred că te dau afară înainte să începi pregătirea. Dar atunci așa era intrarea în efort, la mare. Ieșeam dimineața pe la ora 7 pe plajă, unde mai găseai o porțiune de plajă liberă.
Cătălin a fost un băiat foarte ascultător, iar după aceea a devenit un jucător profesionist. A fost perioada romantică, atunci când a fost la West Petrom Arad. Nu pot să spun că a fost mai puțin muncitor decât ceilalți, chiar a muncit pentru a ajunge acolo unde a ajuns în cariera lui. Ne-am întors în Iași și urma să plecăm la munte. Cătălin, cum nu făcea parte din lot, nu l-am inclus în grupul pentru acel cantonament. Am plecat fără el, dar când ne-am întors la Iași din cantonament l-a găsit la sală, pregătit. Avea o mătușă în Israel și i-a cerut să-i cumpere niște ghete de baschet. M-a impresionat mult povestea, mi-a plăcut că vrea să joace baschet. Putea să ceară alt cadou mătușii sale, dar el a cerut ghete noi ca să poată juca baschet”.
Cătălin Burlacu a povestit în cadrul emisiunii că Dragan Petricevic le aducea mici cadouri jucătorilor săi după fiecare deplasare cu echipa națională.
„Dragan a fost ca un tată pentru noi la Iași. Îmi amintesc că a fost la o dublă a României cu Rusia și Macedonia și când s-a întors la Iași ne-a adus la fiecare câte ceva. Lui Mitică Anghel i-a adus ghete mărimea 52, lui Cristi Murgoci i-a adus un afiș cu Michael Jordan, pentru că Cristi era un mare fan Jordan, a adus pentru fiecare câte o atenție. Ținea enorm la jucătorii lui, ca orice părinte la copiii lui. Eu eram la început atunci, încercam să prind și eu un mintut, să dau și eu două puncte, să scrie în ziar și despre mine, să nu apară doar numele meu, ci să scrie în dreptul meu numărul de puncte realizate. Speram, munceam în fiecare zi și ăsta era cadoul pentru mine”.
Întrebat care au fost cele mai frumoase momente petrecute la Iași, Dragan Petricevic a declarat că în cei doi ani petrecuți la Poli Moldrom a strâns peste 700 de momente dragi, fiecare zi petrecută la echipă însemnând o amintire frumoasă.
„Au fost multe momente frumoase la Iași, una dintre ele a fost acea victorie cu Târgu Mureș pentru bronz. Îmi amintesc că am învins acasă și jucam la Tg. Mureș al doilea meci. Am ajuns la Mureș, mulți jucători erau nebărbieriți și a venit domnul Emil Pinteală, unul dintre patronii echipei, pe la 10 seara. A fost o vizită neașteptată în cantonamentul echipei și i-a pus pe toți să se bărbierească.
„Cum adică, mă, mâine luați medalii și voi sunteți nebărbieriți? Nu aveți încredere în voi?”. A fost un lucru excepțional. Noi am fost o echipă grea atunci și dacă în al doilea sezon nu s-ar fi întâmplat multe necazuri, acele probleme personale, aveam o echipă cu care cu siguranță puteam să repetăm măcar rezultatul din primul sezon. Și, de ce nu, să jucăm chiar și finala. Dar a fost anul în care au fost mai multe înmormântări ale rudelor unor jucători decât în întreaga carieră. Iașiul a fost un punct foarte important aunci pe harta baschetului românesc. Au fost doi ani de zile, șapte sute și ceva de amintiri legate de Poli Iași”.
Reputatul tehnician Dragan Petricevic a avut un sfat pentru fostul său elev și actual coleg Cătălin Burlacu: ”Îi doresc lui Cătălin să aibă șansă mereu, ăsta e cel mai important lucru. Pe celelalte știe Cătălin să le facă singur. Eu am spus și după primul meci direct jucat la București, sunt ferm convins că va ajunge un antrenor important, pentru că are tot ce îi trebuie. Are trecut, are personalitate, investește mult în el, nu este o problemă pentru el să meargă la un seminar în străinătate.
Eu îi doresc doar să aibă șansă, pentru că este foarte greu să fii antrenor în ziua de azi. Dacă îmi permite un sfat, să înțeleagă că nu e același lucru să știi baschet și să fii antrenor. Deja în ziua de azi, ca să fii antrenor înseamnă mult mai mult decât cunoștințele teoretice ale baschetului. Trebuie gestionate multe, multe situații, mai ales în România. Eu sunt martor viu și știu ce vorbesc, nu este deloc ușor să fii antrenor, pentru că pe orice post de antrenor există foarte mulți contestatari, foarte mulți care au ceva de comentat. Dar eu îl văd un antrenor de succes, pentru că sunt convins că va trece peste acele obstacole care se vor ivi”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER