„Mister KO” nu s-a înmuiat după șapte victorii din postura de campion mondial IBF. „Aș fi un tâmpit să mă opresc acum. Vreau să ajung în Hall of Fame, vreau să-și aducă aminte lumea de mine și peste 50 de ani”, mărturisește Lucian.
Lucian Bute și-a petrecut ziua de luni discutând cu șefii Interbox despre planurile pentru 2011. Meciul cu irlandezul Brian Magee este deja un reper în palmaresul imaculat al campionului mondial IBF la supermijlocie. „Mister KO” nu și-a domolit foamea de performanțe nici după ce și-a apărat cu succes centura de șapte ori, intrând în topul celor mai longevivi campioni din istoria versiunii. -Cum este Lucian Bute la trei ani și jumătate după ce a câștigat titlul mondial? Mai plictisit, mai uzat? -Nicidecum. Poate mai matur, mai puternic, mai experimentat. -Ai strâns ceva bani, ți-ai apărat centura de șapte ori. Nu există riscul de automulțumire? -Din nou, nu. Faptul că am ajuns atât de sus mă motivează, îmi dă tărie, mă face să vreau să stau și mai mult în sală, să trag de mine. Aș fi un tâmpit, un imbecil dacă m-aș opri aici, mai ales acum, când Dumnezeu mi-a dat șansa acestui contract cu Showtime, care îmi asigură vizibilitatea. Nu mă opresc aici, mai am multe de realizat. Vreau ca lumea să-și aducă aminte de mine, vreau să ajung în Hall of Fame, vreau să fac meciuri mari. -Cu cine îți împarți succesele? -Cu familia, cu prietenii apropiați și cu prietena mea, cu care am o relație de cinci ani. Frânghiile, hamul și ganterele -Care-i varianta corectă? E Bute prea bun sau adversarii sunt prea slabi? -M-am săturat de discuțiile astea! Credeți că eu îmi aleg adversarii? Niciunul nu a fost neclasat, niciunul nu a venit de pe stradă. Sunt boxeri de top, dar eu mă pregătesc atât de bine, încât nu le dau nicio șansă. -Bute, varianta 2011, pare mai mare și mai puternic decât cel din 2007… -Așa și este. De pildă, numai în ultimele două luni am crescut cu două kilograme de masă activă musculară. M-a măsurat de două ori nutriționista la Miami, iar rezultatele au fost spectaculoase, comparativ de cum m-am prezentat la meciul anterior, cu Brinkley. -Două kilograme în două luni? Ce ai mâncat? -Frânghii, mingi medicinale, gantere, rulouri, chiar și un ham special. Acesta a fost arsenalul pe care l-a adus de la Montreal noul meu preparator fizic, Alain Delorme. Este un specialist cunoscut în Canada, se ocupă de echipe de natație și volei. -În epoca halterelor, pare ușor empiric să te antrenezi cu frânghii și mingi medicinale… -Greșit! Este ultima tehnologie în materie. Am muncit după cele mai noi metode de antrenament și vreau să spun că s-a cunoscut! După repriza a noua, la colț, Stephane (n.r. – Larouche, antrenorul lui Bute) m-a întrebat cum mă simt, iar eu i-am spus: „Mai bine ca niciodată”. Nici măcar n-am simțit când au trecut reprizele, care nu au fost ușoare. Am dat ceva din brațe. S-a simțit plusul de forță și la puterea loviturilor. „Nu mă gândesc la cât cheltuiesc” -Sunt scumpe materialele acestea de antrenament? -Nu. Cu 1.000 de dolari faci un echipament rezonabil. Poate că unii ar spune că e mult, însă, dacă nu investești în tine, nu poți progresa. -Dar preparatorul fizic? Cât costă? -Depinde cât timp vrei să stea cu tine. Dacă pleacă două luni de acasă și te asistă zi de zi în cantonament, atunci nu e ieftin. Dar la acest nivel nu mă gândesc la cât cheltuiesc, atât timp cât investesc în mine. -Bun, dar având două kilograme în plus de masă activă nu ți-a fost greu să faci slăbirea? -Ba da, mai ales în săptămâna meciului. Numai că, știind că sunt mai mare, acum am respectat întocmai programul nutriționistei. Înainte mai scăpam câte un pahar de apă în plus, acum am făcut slăbirea cu mare strictețe. Cea mai mare problemă a fost însă setea. Gândiți-vă cum este să fii deja deshidratat, corpul să-ți ceară apă prin toți porii, iar tu să-l chinui în sala de antrenament ca să mai dea jos câteva zeci sau sute de grame. Plus tăria pe care trebuie să o ai, că doar nu ești în deșert. Apă, sucuri, beri sunt la tot pasul pe unde treci, dar tu întorci capul. „Mi-am dat nota 8 pentru meciul cu Magee” -Chiar și așa, Stephane Larouche a spus că nu a fost cel mai bun meci al tău. -Stephane e un perfecționist și are dreptate. Magee a avut însă un stil foarte dificil. Rău, agresiv, venea cu capul în față și arunca mereu jabul. E greu să-ți găsești ritmul în aceste condiții. Da, se poate spune că e loc de mai bine. După decizie, Stephane m-a întrebat la colț ce notă îmi dau pentru meciul cu Magee, pe o scară de la unu la zece. În același timp, amândoi am spus 8. Chiar am și râs! -Probleme după meci? -Am avut mâna dreaptă umflată, dar e normal. Mănușile au fost destul de mici, iar capul lui Magee foarte tare. -Cum e cu meciul de la București? S-a stabilit unde se va boxa? -Nu, mai întâi trebuie să se semneze contractul. Sunt mulți pași care trebuie făcuți înainte de a se stabili detaliile. Livrarea banilor, semnarea angajamentului… Cert este că azi (n.r. – luni) am discutat cu Interbox și suntem gata să venim în România și chiar s-a decis ca Rudel Obreja să fie mandatat ca organizator al galei. E un eveniment important și de aceea e nevoie de cineva care se pricepe.
Mendy, următorul adversar -Cu cine vei boxa? -În mod normal, cu challengerul obligatoriu, francezul Mendy. Nu pot să-l ocolesc decât dacă renunț la centură. Mendy are 29 de victorii, nicio înfrângere, nu îl caut eu, ci e numărul 1 la IBF. Dacă el nu va dori să vină la București, atunci caut altă variantă. -Anul acesta vei face trei meciuri? -Da, acesta este proiectul nostru. La vară, în România, la toamnă, la Montreal. -Nu vor fi SUA? -Se poate și în Statele Unite, însă doar dacă voi boxa cu Andre Ward, de pildă. Dar nu cred că va fi el liber, pentru că, după părerea mea, va ajunge în finala Super Six. Oricum, sigur va fi un nume din Super Six, poate Glen Johnson, poate Froch. -Pavlik? -Și el e pe lista agreată de Showtime.
„Plăcerea? Să-i ard la ficat”
Boxul e un sport sângeros. Sângele clocotește în venele pugiliștilor, sângele colorează podeaua sau sângele… Lucian nu a simțit însă niciodată nevoia de a umple de sânge fața adversarului. De ce? Citiți puțin mai jos. -Te-ai gândit că va veni o zi când vei pierde un meci? -Sigur. Știu că nu au fost mulți pugiliști care să fi boxat de multe ori pentru titlul mondial și care să-și fi încheiat cariera fără înfrângere. A fost Calzaghe, a fost Rocky Marciano, însă acesta din urmă a murit în accident, parcă de avion… Important este cum gestionezi o înfrângere… -Boxul e, din acest punct de vedere, cel mai periculos sport. Se spune că o înfrângere poate încheia câteodată o carieră… -Nu cred că e cazul meu, pentru că eu nu sunt un bătăuș, nu mă arunc în meciuri de uzură să iau pumni cu nemiluita. Dar nu vreau să dau sentințe acum. Sper să-mi dea Dumnezeu minte să îmi dau seama când e cazul să mă retrag. -Cum e cu upercutul tău de stânga? Toți știu că-l ai în arsenal, dar nimeni nu se poate feri de el. -Nu știu ce să spun, pleacă natural. Simt atât de bine momentul, că știu încă din clipa în care pleacă brațul ce ravagii va face. Nici nu trebuie să-l exersez prea mult. -Mulți boxeri spun că e mai mare satisfacția atunci când își fac adversarul KO cu o lovitură la cap… -La mine, plăcerea mai mare e atunci când îi ard la ficat. -Nu ai simțit niciodată dorința să spargi fața adversarului, să-l umpli de sânge? -Nu… -Pentru că ești băiat bun? -Par eu băiat bun, dar în ring încerc să-mi apăr pielea cât mai bine. Mă gândesc că nici lui nu i-ar păsa dacă eu aș avea fața plină de sânge. Nu-mi fac însă un scop din a stâlci fața adversarului. Eu boxez, încerc să iau cât mai puțin și să termin meciul cât mai repede, dacă se poate chiar în prima repriză. -Când vii în țară? -La finele săptămânii. Vreau să văd meciul de fotbal Bosnia – România alături de familie, la Pechea. Voi rămâne însă numai două săptămâni în țară, pentru că voi începe imediat pregătirile pentru gala de la București. Nu-mi pot permite să mă fac de râs în fața românilor mei.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER