INTERVIU cu Bute, cel mai bun sportiv din 2011 în ancheta ProSport:** ‘Adversarii nu sunt slabi, poate sunt eu prea bun’

La București a început să fulguiască de două zile, iar noaptea fleșcăiala de peste zi îngheață. I-am auzit pe mulți plângându-se. Că e alunecuș, că e frig, că gata e iarnă adevărată. Serios?

Abia ce am venit de la Montreal. Nu pot să zic că mă simt ca în saună că aș exagera, dar pot spune că mi se pare mai mult decât plăcut. Acolo erau minus 20 de grade și la contactul cu tot ce numim generic „afară” pot spune că am înțeles abia la 30 de ani ce e de fapt frigul. Și faza tare e că în Canada, la fel ca în multe țări, fumătorii sunt condamnați. Bref. O experiență traumatizantă, termic vorbind. În interior însă, totul are nuanțe calde. Cu atât mai mult cu cât am avut ocazia unui dialog cu Lucian Bute, acolo în mediul lui. Mi-a dedicat aproape o oră. A fost o oră curată, intensă și reconfortantă. Ca bolborositul unui jacuzzi în aer liber, într-un peisaj montan cu nămeți în jur. După atâta frig ador comparațiile cu orice sursă de căldură. Ne-am întâlnit în lobby-ul de la Hilton Garden. A venit după o jumătate de oră de la apelul primit.

Un Bute mai înfofolit decât l-am văzut vreodată, un Bute mai liniștit și mai stăpân pe timpul lui – „Când vin acasă sunt mereu contracronometru. Vreau să mă văd cu foarte mulți oameni, nu vreau să refuz pe nimeni și mă încarc eu”. Dar, după prima impresie același Lucian cu vorbă domoală, calculându-și spontan vorbele, la fel ca mișcările în ring. Modest și cald. -Iar cald!:) -. Aaa, și foarte important, la fel de iubit și de apreciat în Canada, ca și la noi acasă. Nu exagera când spunea asta. Am simțit-o după felul cum i se adresau toți cei care l-au recunoscut. De fapt l-au recunoscut cam toți. Turiști sau nu. Iar eu mă simțeam mândru că el îmi acordă toată atenția mie și prin mine vouă.

Lucian, eu sunt un mesager. Îți ofer acest trofeu în numele a sute de mii de români, cititori ai ProSport, care te-au ales sportivul anului.
Mulțumesc românilor pentru acest frumos trofeu și va promit meciuri frumoase în 2012. Dacă va fi să aduc acasă mai multe centuri, să știți că le câștig și pentru că voi sunteți tot timpul alături de mine!

Nu vreau să îți stric dispoziția, dar trebuie să te întreb ceva, apropos de asta. Ce părere ai despre faptul că, deși românii te-au votat pentru a treia oară consecutiv sportivul anului în România, televiziunea națională nu face eforuri să transmită meciurile tale, deși ar trebui să plătească pentru drepturi de 5 ori mai puțin decât pentru un meci FC Porto – Arsenal, de exemplu, din Champions League?
Nu comentez prea mult, dar vreau să spun că mă doare! Mă doare tare că munca mea nu e apreciată acasă la mine și mă doare tare că românii mei ar vrea să mă vadă luptând, dar nu se știe niciodată dacă vor putea să facă asta, dacă următorul meci va fi transmis la TV, sau nu.

Realist, vorbind, crezi că vei mai lupta vreodată în țară?
Dacă va depinde de mine, cu siguranță voi mai lupta în România. M-am simțit extraordinar astă vară, la meciul cu Mendy.

„Am noroc că mă accidentez rar”

Pe final sau început de an toată lumea își face planuri. Tu ce aștepți de la 2012?
În primul rând îmi doresc să fiu sănătos și să nu mai am parte de accidentări. Dacă totul merge bine, îmi doresc un meci de unificare!

Că tot ai adus vorba, cum te simți, cum e mâna la care te-ai accidentat?
Mâna e încă umflată, probabil nu va mai arăta niciodată ca cealaltă (râde).

Lovești sacul sau încă nu?
Mai am două săptămâni de fizioterapie și abia apoi o să încep să lovesc cu stânga.

Deci e mai mult decât o accidentare banală...
(râde) Pentru noi boxerii, mâinile sunt uneltele de lucru deci e normal să te mai accidentezi din când în când. Am noroc că mă accidentez foarte rar.

S-a tot vorbit că ești protejat, că ai avut adversari ușori până acum…
Situația asta ar trebui privită și din alt unghi! Poate Bute e foarte bun, nu adversarii lui sunt slabi. Am spus-o de multe ori, eu lupt cu oricine! Pentru ultimul meci au fost discuții cu Pavlik și Kessler, dar ei au refuzat să lupte cu mine. Am luptat cu Glen Johnson, semifinalist in Super Six.

Vrea trei meciuri și în 2012

Multă lume a spus că nu te-ai întrebuințat foarte tare la meciul cu Glen Johnson. Crezi că l-ai respectat un pic prea mult?
Într-un meci de box nu există că nu dai tot ce poți. Poți să pierzi într-o fracțiune de secundă toată munca unui meci. Era să pățesc asta la primul meci cu Andrade, deci nu aș risca să se mai întâmple o dată. Glen Johnson e un boxer foarte bun, care a avut un meci foarte echilibrat cu Froch în semifinala Super Six (n.r. unul dintre arbitri a dat meci egal). Problema mea în meciul ăsta a fost că din runda a 6-a nu am mai putut să forțez pentru că mă accidentasem la mână. Cu toate astea, inclusiv arbitrul american mi-a dat toate rundele mie.

După meci, Glen Johnson a declarat că decizia trebuia să fie în favoarea lui. Crezi că i-ai produs vreo leziune cerebrală?
(râde) Glen Johnson e un baiat foarte OK! Ne-a sunat după meci și am vorbit, nu sunt probleme între noi!

Câte meciuri vrei să faci în 2012?
Dacă totul merge bine și sunt sănătos, aș vrea să fac tot 3 meciuri și anul ăsta.

„Ward, dacă refuzi să lupți cu mine, tu cu cine te bați?!”

Erați în negociere cu tabăra lui Carl Froch pentru două meciuri, unul în primăvară în Canada și al doilea în Anglia la vară. Este adevărat că Showtime refuză să plătească un meci cu Froch și vor un meci contra unui boxer american?
Situația stă cam așa: cei de la Showtime au un cuvânt greu de spus în alegerea adversarului, ei fiind cei care plătesc lupta, dar decizia finală nu e la ei. Adică nu hotărăsc de unii singuri cine cu cine luptă. Eu mai am contract cu ei pentru un meci, s-ar putea să fie o strategie a lor, ca să semnăm un nou contract.

Presa din Statele Unite spune că ei ar prefera un meci contra unui boxer american, pentru că s-ar vinde mai bine. Opțiunile evidente sunt Andre Ward și Bernard Hopkins. Ce părere ai despre un meci cu unul dintre ei?
Evident, meciul pe care vrea să-l vadă toată lumea este Bute vs. Ward. Showtime dorește meciul ăsta, fanii îl vor și ei, la fel și Lucian Bute. Singurul care nu pare să îl mai vrea este Andre Ward. Dacă vă uitați la declarațiile date de Ward înainte de finala Super Six, veți vedea că spunea peste tot ca învingătorul trebuie să lupte cu Bute că să se stabilească regele categoriei. După meci, declarațiile lui s-au schimbat complet și acum spune că eu trebuie să mai lupt cu adversari de categoria A, înainte să lupt cu el. OK, Andre Ward, dacă refuzi să lupți cu mine acum, tu cu ce fel de adversari vei lupta până să ajungem față în față?

Cam cât de important este un meci de unificare? Campionii la mai multe versiuni nu prea mai par să fie la modă. Sunt foarte puține categorii la care un boxer să dețină două sau mai multe centuri.
Sunt două lucruri diferite. Un meci de unificare este unul foarte mare din toate punctele de vedere, dar odată ce ai două sau mai multe centuri, alegi una și renunți la celelalte. La fiecare meci plătești 4% din bursă versiunii în care ești campion mondial. Ward, mai mult ca sigur va renunța la o centură, păstrând doar una. La fel aș face și eu!

„Hopkins e o legendă, îl vreau în ring”

Bernard Hopkins nu pare interesat să-i acorde revanșa lui Chad Dawson și spune că ar vrea mai degrabă un meci cu tine. Ești interesat de un meci cu el?
Hopkins e o legendă. Este campion mondial la semigrea, are peste 20 de meciuri de titlu mondial. Este normal să vreau să lupt cu el și este una dintre variantele pe care eu și Interbox le avem în vedere.

Ai văzut meciul lui cu Dawson? Cum ți s-a părut? (n.r. a fost un meci controversat, Dawson l-a aruncat la podea pe Hopkins, iar acesta a acuzat o accidentare la umăr. Decizia în ring a fost TKO și victorie Dawson, pentru ca apoi WBC să declare lupta „no contest” și centura să rămână la Hopkins)
(râde) Toată lumea știe ca Hopkins are un stil mai murdar de luptă. Pot să îți dau acum în scris că dacă lupt cu el și prind un upercut de stânga puțin mai jos de coaste, se va tăvăli pe jos acuzând o lovitură sub centură. Ă‚sta e Hopkins, dar rămâne un mare boxer și îl respect foarte mult.

„Mai devreme sau mai târziu, voi boxa cu Froch”

Să revenim la Carl Froch (foto)! Mai sunt șanse ca meciul sau meciurile cu el să se facă?
Mai devreme sau mai târziu meciul de va face. Negocierile cu el nu s-au încheiat, sunt in stand by până ne lămurim care este poziția Showtime pe subiect. Probabil săptămâna viitoare (n.r. săptămâna aceasta) vom ști mai clar cum stăm.

Froch este un boxer guraliv și a vorbit foarte mult despre tine și nu prea respectuos. Cît de tare îți dorești să-i închizi gura cu un meci?
Sigur că îmi doresc un meci cu el și pentru declarațiile pe care le-a făcut, dar până la urmă și boxul e o profesie deci miza principală sunt banii. Reglările de conturi le facem când și dacă se ivește ocazia, nu ne facem un scop din asta. Froch este foarte guraliv pentru că știe că un meci cu Bute aduce 20.000 de oameni în sală la Montreal și o bursă consistentă în contul lui. La fel urlă de multă vreme să revină Calzaghe, că vrea un meci cu el. Miza e aceeași, un meci cu Calzaghe ar aduce la masă o grămadă de bani. Și eu aș vrea un meci cu Joe Calzaghe! (râde)

În Canada, meciul pe care vrea să îl vadă toată lumea e altul…
Desigur, aici toată lumea vrea să vadă un meci Bute vs. Pascal. Avem fiecare o bază de fani foarte consistentă aici și ar fi o luptă mare pentru canadieni. Cu siguranță că și meciul ăsta se va face la un moment dat, dar hai să mai avem răbdare, că în felul ăsta crește și interesul, la fel ca la Paquiao cu Mayweather. Daca luptau acum un an, acum deja vorbeam despre altceva. Așa, interesul tot crește și meciul devine unul cu miză din ce în ce mai mare.

Ă‚sta e genul de meci în care centurile de campion mondial nu mai contează, corect?
Ca să revin la Paquiao cu Mayweather, pe nimeni nu interesează categoria la care se vor bate și dacă va fi vreo centură de campion pusă în joc. La fel, aici lumea vrea să-i vadă luptând pe Bute și Pascal, indiferent dacă va fi o luptă la supermijlocie, semigrea sau intre ele și nu neapărat pentru o centură. Cum am spus, la un moment dat meciul se va face!

30 de victorii dintre care 24 prin KO, se regăsesc în palmaresul lui Lucian Bute. Campionul mondial IBF la supermijlocie nu a pierdut niciun meci

21 de meciuri cu cel putin o centură pe masă a disputat Lucian în cei opt ani și jumătate de când a plecat în Canada. Centura de campion mondial IBF la supermijlocie, cucerită în octombrie 2007, și-a apărat-o cu succes de nouă ori

4 campioni mondiali a avut România la box profesionist: Mihai Leu (versiunea WBO), Leonard Doroftei (WBA), Adrian Diaconu (WBC) și Lucian Bute (IBF)

2 milioane de dolari este bursa garantată pe care o are Lucian în meciurile transmise de Showtime. Contractul se încheie după următorul meci al lui Mister KO. HBO tatonează deja terenul pentru a-i prezenta românului propria ofertă

Articol scris de: Andrei Panait