Minunea din ring!** „Maravilla” Martinez va boxa pentru a-și păstra centura WBC Diamond la „mijlocie”

În România, dacă îl scoatem pe Lucian Bute din discuție, boxul la nivel înalt înseamnă doar Floyd Mayweather, Manny Pacquiao și frații Klitschko. Imediat după ei, în mai toate topurile „pound for pound”, adică indiferent de categorie, se află Sergio Gabriel Martinez, un argentinian de 37 de ani al cărui traseu în viață și carieră l-a transformat într-unul din cei mai iubiți luptători ai momentului.

ProSport s-a decis să se folosească de pretextul meciului său din această noapte cu irlandezul Matthew Macklin pentru a developa în fața cititorilor o poveste impresionantă de ambiție, luptă, modestie și, în cele din urmă succes, acesta din urmă obținut când nimeni nu mai credea. „Maravilla”, așa cum mai este cunoscut argentinianul în lumea boxului, va boxa pentru păstrarea centurii WBC Diamond la categoria „mijlocie”, prima sub cea a lui Bute.

De pe bicicletă în ring

Avea 20 de ani, făcuse fotbal și ciclism de performanță, dar tocmai prinsese gustul boxului. Destul de târziu, conform oricărui specialist, dar nu și pentru Martinez. Antrenat de unchiul său, argentinianul a făcut primii pași în ring. După o carieră scurtă dar solidă ca amator, trece rapid la profesioniști, la numai 22 de ani. Trece de primele 17 meciuri neînfrânt și ajunge în fața primei încercări serioase: un meci în America împotriva lui Antonio Margarito. Mexicanul îi fură însă ocazia de a se remarca și-l doboară pe Martinez în runda a șaptea.

Farfurii murdare ca antrenament

Abandonat de sponsori și de cei care-l susținuseră, Martinez părăsește Argentina natală și se stabilește în Spania pentru a-și găsi rostul în viață. Modest, acceptă orice slujbă, fie că trebuia să spele vase, să facă pe bodyguardul în cluburi sau să pozeze pentru diferite firme de îmbrăcăminte. Acolo îl întâlnește și pe Gabriel Sarmiento, cel care i-a devenit ulterior antrenor și care l-a ghidat spre succes. Începe să și boxeze, dar adversarii erau de duzină. Pe parcurs spulberă și câțiva români, Vasile Surcică și Mădălin Pavel, și după câteva meciuri mai serioase, primește o a doua șansă.
Ajunge din nou în America, își câștigă dreptul pentru un meci de titlu mondial, pe care-l și cucerește. Nu a fost ușor, pentru că după ce este furat clar de arbitri la meciul cu Kermit Cintron (egalitate la puncte), pierde împotriva lui Paul Williams, tot la puncte și tot după îndelungi controverse. De menționat că Williams, la ora aceea, era supranumit „cel mai evitat om din box”, toate numele mari refuzând să se lupte cu el, inclusiv Mayweather, din cauza stilului său special. Martinez nu capotează și continuă să lupte pentru cauza sa.

Campion Mondial împotriva tuturor

În 2010, la 35 de ani, primește și șansa pe care o aștepta. Pe 17 aprilie, în acel an, boxează cu Kelly Pavlik, favorit clar, pe care-l spulberă în 12 runde. La final, fața americanului arăta ca după o baie de sânge. Martinez cucerește astfel centurile WBC și WBO la mijlocie, pe care la apără cu succes într-o revanșă cu Williams. Pe acesta din urmă îl adoarme efectiv în runda a doua cu un croșeu în bărbie, o declarație de război practic pentru toți contestatarii. A fost însă prea mult pentru ceilalți, căci de atunci argentinianul nu a reușit să mai găsească un nume mare capabil să-i apară în față.
Așa a ajuns ca rând pe rând să-i „toace” pe ucraineanul Dzindziruk și pe englezul Barker, așa cum probabil se va întâmpla și la noapte cu Macklin, în celebra Madison Square Garden.

52 de meciuri are Martinez la profesioniși: 48 de victorii (27 prin KO), două egaluri și două înfrângeri

27 de victorii au fost obținute prin KO de către Martinez