Vestiarul lui Lucian Bute a fost, preț de câteva minute, scena unor secvențe înduioșătoare. Exact ca o pauză mai mare plasată între ciocnirea de cocoșul francez Mendy și bombardamentul cu întrebările ziariștilor.
Și-a pironit privirea în dușumeaua rece, dar își deschide ochii minții cu ajutorul fondului sonor. Imnul o copleșește, ochii îi înoată în lacrimi, iar meciul stă să înceapă. Un urlet de bucurie îi semnalează un croșeu devastator, un suspin greu o țintește direct în suflet, dar continuă să înalțe rugăciuni spre Cer. Și se roagă, se roagă, se roagă… Mama lui Lucian, Maricica, trăiește ca nimeni altcineva cele patru reprize. La câțiva metri de ring tresare, n-are stare, dar își reprimă fiecare pornire! „N-am niciodată tăria să privesc…Dar nu puteam să stau nici cu spatele pentru că simțeam că jignesc”, avea să ne spună mai târziu mama campionului.
Dar KO-ul din repriza a patra o eliberează din chingile chinului și doamna Maricica își găsește cu greu locul în sală. Trec minute bune și, după celebrarea din ring, Lucian se izolează în vestiar. Teamul său râde, cântă, dansează. Emanoil Savin, Adrian Diaconu chiar și Ionel Ganea asigură dinamismul! Dar cineva lipsește și „Mister KO” simte că nu-s alături piesele de suflet din puzzlle-ul fericirii sale! Întreabă unde-i sunt părinții, în timp ce Elena, prietena lui, stă pe coridor. La ușa încăperii îi bat cele mai dragi suflete, iar cadrul e tulburător. Lucian are lacrimi în barbă! Mama pune într‑o îmbrățișare dragostea părintească și liniștea cuprinde vestiarul.
„Ce să ne mai spunem? Am vorbit cu inima…”, avea să ne spună ieri Lucian. „Atât mi-am ținut puiul în brațe, cred că un minut. Dar parcă am simțit același sentiment care m-a cuprins acum 31 de ani sau în mometul în care îl revedeam după o pauză lungă. Sunt cea mai fericită mamă! Nici nu știu când îl voi mai vedea, pentru că va mai sta în București. Dar minutul de îmbrățișare îmi va alina dorul…”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER