Mister aroganță!** Carl Froch, „bătăușul” boxului mondial
După dispariția prematură a lui Arturo Gatti, boxul profesionist și-a regăsit bătăușul în chipul unui britanic guraliv și încrezător în forțele proprii. Lumea boxului îl iubește pe Carl Froch (34 de ani) pentru că știe să facă spectacol și în ring, și în afara acestuia.
„Cobra” Froch a debutat la profesioniști în 2002, după cea mai mare decepție din cariera lui de până acum. Interesant, întâmplarea este legată de un român. A povestit-o el, într-un interviu pentru revista Moves Magazine: „Cea mai mare decepție a fost cea trăită la turneul de calificare la Olimpiada de la Sydney. Am fost furat acasă la mine, la Liverpool, cu un român (n.r. – Adrian Diaconu). Era prea multă politică la amatori”.
Până atunci, Froch a adunat vreo opt ani de box în ringul amator, și vreo alți câțiva prin barurile pe unde lucrase mama sa. „Eram un puști slab, subestimat, dar îi puneam la punct sau îi intimidam pe bețivi sau pe cei care căutau scandal”, explică Froch în cartea lui autobiografică, „The Cobra: My Story”. Până la 18 ani, când a înțeles că poate să-și facă o carieră din box, challengerul lui Bute și-a încercat șansa și la fotbal, la Nottingham Forrest, dar și-a dat repede seama că mingea nu este de el.
Două înfrângeri în Super Six
La profesioniști, Froch a urmat traseul tuturor campionilor care au avut în spate un promotor bun, cu o strategie pe măsură. Primele 14 meciuri au fost în Anglia, apoi o ieșire scurtă în SUA, în 2005, soldată cu o victorie prin KO în fața lui Henry Poras, un american care avea pe atunci 30 de victorii. În 2008 i s-a ivit șansa carierei: meci pentru titlul vacant WBC la supermijlocie, contra canadianului Jean Pascal. Lupta a avut loc la Nottingham, în fața unei săli arhipline, iar Froch s-a încununat pentru prima oară campion mondial.
În 2009 a intrat în turneul Super Six din postura de campion WBC. A pierdut și și-a recâștigat centura, a înregistrat patru victorii (Jermain Taylor, Andre Dirrell, Arthur Abraham și Glen Johnson) și două înfrângeri (la Mikkel Kessler – retras ulterior din turneu, și la Andre Ward). Dar mai presus de toate și-a câștigat respectul tuturor, chiar dacă și-a făcut o obișnuință de a fi arogant, guraliv și egocentric. Carl Froch este numele de care Lucian Bute avea nevoie pe lista sa de adversari pentru a-i confirma valoarea.
Cine cântă: găina sau cocoșul?
Carl Froch este însurat cu un fotomodel britanic, Rachel Cordingley, cei doi având din 2010 un băiețel, pe nume Rocco. Rachel, care nu de puține ori a fotografiat pentru reviste de tot felul, nu ratează niciun meci al „Cobrei”, manifestându-se cât se poate de zgomotos. Vocea ei s-a aflat de altfel pe fundalul sonor al casetei audio pe care Lucian Bute a pus-o zilnic în sala de antrenament în timpul cantonamentului din Miami. „Bate-l, rupe-i capul”, sunt îndemnurile obișnuite ale frumoase englezoaice, pe care Froch o idolatrizează.