Muhammad Ali, revoluționar în afara ringului de box. Campionul legendar care a luptat pentru pace

Muhammad Ali a fost o figură revoluționară atât în box, cât și în viața publică. Legenda boxului a murit pe 4 iunie, în Phoenix, la 74 de ani.

S-a născut sub numele real de Cassius Clay, în statul american Kentucky. Era un băiat de culoare, într-un stat segregaționist. Pe când era adolescent, la 15 ani, i s-a furat bicicleta. Întâmplarea l-a împins să se apuce de box. Băiatul voia să învețe să se apere. Devine campion olimpic la Roma, în 1960. Se întoarce în glorie, în SUA, cu medalie olimpică, dar nu e servit într-un restaurant în care intrau să mânânce exclusiv albi. În noaptea aceea, într-un acces de furie, Muhammad Ali își va arunca medalia olimpică în râul Ohio din Louisville, orașul său natal din statul american Kentucky.

Campionul Cassius Clay își ia numele de Muhammad Ali, după ce se convertește la Islam

În 1966, refuză să se înroleze în armata americană, în timpul Războiului din Vietnam. „Niciun vietnamez nu s-a purtat urât cu mine” – iată faimoasele cuvinte pe care le-a rostit Ali pentru a se justifica. Autoritățile americane sunt indignate de curajul lui Ali și de poziția sa percutantă de activist social. Va fi condamnat, în 1967, la 5 ani de închisoare. Își va pierde dreptul de a boxa în competiții și titlul de campion mondial. Cariera îi este întreruptă brusc, brutal și abuziv de oficialii americani, însă Muhammad Ali profită de această perioadă pentru a face campanie publică împotriva războiului și pentru a apăra drepturile minorităților.

Ali a dus lupte sportive și politice. Atunci când s-a întors în ringul de box, după anii de abuz și umilință din partea autorităților americane, a luptat împotriva lui Joe Frazier. A fost o înfruntare cu tâlc politic, corp la corp, între Ali progresistul și Frazier, conservatorul. La finalul celei de-a 15-a și ultima rundă, Joe Frazier este declarat învigător de juriu, în unanimitate. Este prima înfrângere profesională a lui Muhammad Ali. Dar meciul care va rămâne în istorie va fi cel din Zair, Congo, în 1974, contra lui George Foreman. Muhammad își va recâștiga titlul de campion mondial, cu o strategie insidioasă și extrem de inteligentă: defensiva. Povestea meciului cu Foreman este celebră: Muhammad încasează lovituri de la George Foreman, le parează, își epuizează adversarul și apoi îl face knockout.

Celebrul pugilist și filantrop Muhammad Ali a murit ieri, într-un spital din Phoenix, unde fusese spitalizat cu o seară în urmă din cauza unor probleme respiratorii.

Muhammad Ali suferea de aproape 30 de ani de maladia Parkinson și a fost spitalizat de două ori, în 2014 și 2015, pentru o pneumonie și o infecție urinară.

Muhammad Ali a devenit cunoscut în lumea boxului datorită meciurilor celebre din ring, precum „Rumble în the Jungle” sau „Thrilla în Manila”.

Născut Cassius Clay, la 17 ianuarie 1942, a obținut 56 de victorii în 61 de meciuri, din care 37 înainte de limită, devenind primul boxer care a câștigat trei titluri de campion mondial al greilor.
Din punct de vedere social, dorința sa de a zgudui dominarea „albilor” în America anilor ’60, refuzând să plece în Vietnam în 1967, a dat curaj numeroșilor afro-americani în vremea în care aceștia luptau pentru drepturile de bază.

La 30 de ani de la ultimul său meci, curajul și evoluția din ring, dar și luările de poziție și declarațiile șocante în afara ringului rămân simboluri puternice. După box, Ali s-a implicat în numeroase cauze umanitare, iar în 2005 a primit medalia libertății (Medal of Freedom), cea mai înaltă decorație posibilă pentru un cetățean american.

În 1996, în ciuda durerilor provocate de maladia Parkinson, el a fost ultimul purtător al torței olimpice într-un oraș, Atlanta, unde cu 30 de ani în urmă era cetățean din zona a doua.

Sursa: MEDIAFAX

Monica Stoica, monica.stoica@mediafax.ro