Povestea luptătorului de MMA, care a fost legitimat la Dinamo și acum lucrează pe pârtie: „Am fost în lotul național” | VIDEO EXCLUSIV
This browser does not support the video element.
Daniel Stinghe, luptător de MMA, a acordat un interviu în care a vorbit despre cum a ajuns să practice acest sport de contact, după ce în prealabil a fost legitimat la Dinamo.
– Cum se împacă cariera de sportiv cu meseria pe care o faci pe pârtie?
– Foarte bine. Meseria asta o am doar iarna, cât e sezonul de schi deschis, în rest mă ocup cu sportul, deci le pot îmbina foarte bine pe ambele.
– Ai 3 anotimpuri pentru sport și unul pentru domeniul schiabil, nu?
– Exact. În timpul iernii fac o pauză cu antrenamentele, iar în perioada martie-aprilie reiau antrenamentele și meciurile.
„Am 15 meciuri la profesioniști, dintre care 9 victorii și 6 înfrângeri”
– Ai început sportul de performanţă cu schiul, nu cu kickbox-ul?
– Da, la bază sunt schior, am fost component al lotului naţional de schi alpin și încet-încet am făcut această tranziție spre sporturile de contact.
– Cum așa?
– Din pasiune, din plăcere. Aveam mulți colegi la Dinamo care practicau lupte libere, sporturi de contact, și, făcând antrenamentele fizice cu ei, când eram la lotul de schi, m-a prins cumva sportul de contact și așa am făcut pasul spre MMA.
– Cu ce câștigi iarna iți susții cariera sportivă sau îți sunt suficienți banii din sporturile de contact?
– La noi, în România, cariera nu e așa de bine plătită pe partea de sporturi de contact, sunt convins că majoritatea sportivilor fac asta doar din plăcere, nu se rezumă la partea materială. Datorită sponsorilor și a ceea ce câștig aici reușesc cumva să acopăr și zona asta de alimentație, vitamine, deplasări, cantonamente pentru sporturile de contact.
– Ce-ți dorești cel mai mult în privința carierei sportive?
– Sunt spre sfârșitul carierei sportive, vin cei mai tineri din spate și e greu să ținem pasul cu ei. Am 37 de ani, sper că 2-3 ani să mai pot face faţă. Mi-aș dori să ajung în una din cele mai bune promoții din lume, să pot să lupt la un nivel mai mare spre sfârșitul carierei.
– Care e cea mai mare provocare a ta pe plan sportiv?
– A trebuit să accept de vreo două sau trei ori nişte meciuri la un nivel destul de mare din scurt. În ultima săptămână mi s-au propus nişte meciuri pe care le-am acceptat. Pentru unele a fost o decizie bună, pentru altele nu, dar am făcut faţă.