România a mai pierdut un campion! Destin crunt pentru Adrian Gore, boxerul care s-a retras la 18 ani din cauza sărăciei: „Vin la sală, pentru că nu au ce mânca”
La doar 18 ani, Adrian Gore a abandonat boxul din cauza susținerii aproape inexistente în drumul spre înalta performanță. Tânărul este campionul României la tineret și cel mai bun boxer din județul Dâmbovița, în viziunea DJST Dâmbovița.
Sportimpact.ro a relatat situația prin care a fost nevoit să treacă Adrian Gore până la 18 ani, când a decis că nu mai are un viitorul în box. Conform sursei citate, sportivul s-a săturat să facă naveta de la Săteni la Târgoviște pe jos sau cu bicicleta, să împrumute haine pentru a ieși în oraș, să vină nemâncat la antrenamente, să nu aibă bani din cauza pasiunii sale pentru box.
Antrenorul Gheorghe Ștefan a vorbit despre situația dramatică prin care trec și alți sportivi: „Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă și le dau eu câte 10, 20 de lei după antrenamente. Unii provin din familii foarte sărmane, iar dacă ar primi un salariu minim pe economie, ar mai trăi din el 20-30 de persoane. I-am educat, i-am adus la performanță sportivă, însă nu avem ce să le oferim și renunță atunci când trebuie să culegem roadele. Iar din acel moment, riscă să se piardă nu doar ca sportivi, ca oameni în primul rând. Noi i-am integrat în societate, însă și societatea trebuie să-i ajute puțin. Dacă acești copii ar primi un salariu cât de mic, garantez că dintre ei vom avea sportivi la Olimpiada din 2024, altfel mă oblig să restitui eu toți banii cheltuiți”, a declarat antrenorul pentru sportimpact.ro.
Un pugilist de la CS Târgoviște a preferat să rămână anonim, dar a dezvăluit din discrepanțele mari față de alte sporturi: „Ne pregătim la câțiva metri de echipa de volei. Mașini de fițe, o armată de antrenori, preparatori fizici, maseuri, energizante și salarii de sute de milioane pe lună. Mai cerem și noi câte o apă de la volei, ne e rușine, dar ne e și sete. Vine maestrul Gigel cu covrigi și îi împărțim frățește, după antrenamente. Ne ia acasă, ne facem doamna de mâncare, ne spală echipamentul. Pentru maestru venim, din respect, însă e greu la box. Lovituri multe, efort mare, oare merită? Nu suntem și noi tot sportivi de performanță, de ce suntem defavorizați? Pentru că unii dintre noi sunt țigani și că nu au părinți? Nu vrem salarii de 300 sau 400 de milioane, cât am auzit că se câștigă la volei, pentru noi și 5, 7 sau 10 milioane ar fi extraordinare”.