Romanian DREAM!** Viorel Simion locuiește cu soția și cele două fetițe într-o garsonieră și LUPTĂ‚ pentru un vis: vrea să-și facă o casă!

Boxul naște povești de viață impresionante. Pugilistul Viorel Simion (30 de ani), deținătorul centurii WBC International la categoria pană, se înscrie lejer în tipar.

Viorel Simion are ceva din alura și aura boxerilor de la începutul secolului XX. Același punct de plecare, un cartier mărginaș și sărac al capitalei, aceeași familie numeroasă – mai are doi frați și trei surori -, același drum plin de frustrări, prin care și-a croit cărare demn, cu pumnii înmănușați. N-a tras la șaibă, n-a descărcat saci din vagoane, dar spune fără să stea pe gânduri că n-ar ezita niciun moment să coboare la munca de jos pentru a le asigura fetelor sale un viitor mai bun.

„Doar fetele mele mă pot face KO. În ring, nu-mi fac probleme”, spune Viorel. De altfel, universul lui se împarte între sala de antrenament și garsoniera de „30 și ceva de metri pătrați” unde locuiește cu familia. Cu umor spune că mai trebuie să boxeze un pic pentru a-și vedea ridicată casa la care lucrează de vreo trei ani. „După meciul de joi, cu mexicanul Edgar Riovalle, mi-am asigurat faianța și gresia. Până la vară sper să ne mutăm în casă nouă”, explică el.

Atras de banii câștigați de fratele său
Povestea de boxer a lui Viorel Simion începe undeva în 1990, într-o săliță de câțiva metri pătrați, în același cartier în care a crescut. Antrenorul Mihai Teofil i-a pus mănușile în mâini și tot el a umblat după Viorel pe străzi pentru a-l readuce în sală, după opt luni de rătăcire. „Știți ce m-a readus la box? Nu insistențele maistrului Teofil, nici măcar rugămințile inginerului Ion Gălăteanu de la Republica, un om minunat care a avut mereu încredere în mine. Ci banii pe care fratele meu i-a primit la «Memorialul Simion Cuțov», prin 1994. Atunci am înțeles că boxul îmi poate asigura un viitor frumos”, rememorează Viorel.

Furat la mondiale și europene
Cariera lui a pornit frumos: aur la europenele de cadeți din 1997 și același „metal” doi ani mai târziu, la CE de juniori. În 2000, la numai 19 ani, își mătura toți adversarii la Centura de Aur și ajungea în lotul de seniori. Zborul i s-a frânt în jocuri de culise și decizii injuste. „În 2001, la Mondiale, arbitrii au dat în butoane de m-am speriat. M-a învins turcul Paliani la diferență de 15 puncte. Jocurile erau făcute pentru ca el să ia titlul mondial. La fel și în 2002, când am luat doar bronz”, își amintește cel supranumit acum „Bombardierul”.

A vrut să renunțe după Atena 2004
Cea mai mare frustrare a venit însă în 2004, la Olimpiada de la Atena. În sferturi, când mai avea un pas până la podium și, automat, la renta viageră, a pierdut un meci ciudat în fața sud-coreeanului Jo Seok Hwan. „Am condus până în ultimele 30 de secunde cu două-trei puncte și pe final deodată scorul s-a inversat. Am fost bulversat de decizie. Atunci am vrut să mă las de box. Mai târziu am înțeles că așa a fost împărțeala, trebuia să ia și Coreea de Sud o medalie. Noi cucerisem deja una prin Ionuț Georghe”, murmură Viorel. La amatori a mai boxat un singur turneu final, la Mondialele din China (2005), când a cucerit singura medalie a României, una de bronz.

Pregătit pentru un meci de titlu
În 2006 a trecut la profesioniști, găsindu-și locul într-un ring unde boxul nu poate fi păcălit. „Sunt reprize mai multe, ai timp să-ți faci o strategie, să boxezi cu adevărat”, explică el. În cinci ani, Viorel Simion a câștigat 15 meciuri, ultimul succes fiind consemnat joi, la Sala Rapid, în Gala Invincibilii 6. „Bombardierul” a avut o prestație solidă, în fața unui adversar puternic și rezistent, mexicanul Edgar Riovalle (25 de ani), el fiind declarat învingător la puncte, cu o decizie unanimă.

Ajuns în apropierea primilor 10 la versiunea WBC, categoria pană, Simion adulmecă un posibil meci de titlu mondial. La 30 de ani, știe că nu are timp de așteptat și își dorește acest meci cât mai repede. „Sunt pregătit”, este deviza lui. De aici trebuie să își intre în rol cei care-i gestionează cariera. „Va fi campion mondial”, este promisiunea lui Rudel Obreja, președintele FR de Box.

Am luat mai mulți pumni la cele 172 de reprize de sparring dinaintea meciului decât de la Riovalle. La antrenamente m-am bătut cu boxeri mai grei cu 10-15 kilograme decât mine
Viorel Simion