Și boxerițele plâng câteodată. Steluța Duță, suflet de catifea în ambalaj de fier: „Patru pereți și un vis olimpic”

Pe 7 iunie, la Sala Polivalentă din București, Steluța Duță (32 de ani) își trecea în palmares cel de-al treilea titlu de campioană europeană la box, însă ecourile performanței ei erau acoperite de simfonia Simonei Halep, care în aceeași zi juca finala de la Roland Garros. Sigur, nu poți compara boxul cu tenisul și nici măcar Steluța Duță nu o face.

„Nu m-am supărat că s-a vorbit prea puțin despre mine, tenisul este un sport mai popular și mai bănos. Iar Simona este o jucătoare mare, și eu o admir, merită toată atenția”, spune micuța boxeriță de la categoria 48 de kilograme. Pentru titlul european, ea va încasa 9.000 de lei de la MTS și încă jumătate de la clubul Steaua, în timp ce Simona Halep s-a ales cu un cec de 825.000 de euro. „Sunt banii ei, munciți. Îi merită pe deplin. Dar dacă eu aș avea atât de mulți bani mi-aș opri atât cât îmi trebuie să trăiesc, mi-aș cumpăra căsuța în care locuiesc acum și cu restul aș face bine. Aș ajuta copiii săraci, aș da la biserici”.

Steluța Duță este un aluat de turtă dulce împachetat într-un ambalaj de fier. Boxerița dură care își martelează adversarele în ring are suflet de catifea. Paradoxal, anii grei din orfelinat, lunile dormite prin scări de bloc și indiferența semenilor au întărit-o, dar i-au și înmuiat inima. Iar uneori, Steluța plânge. A plâns și la sfârșitul vizitei pe care a făcut-o la ProSport.

„Unii nu mai aveau încredere în mine”

Steluța Duță (32 de ani) a câștigat primul titlu european la categoria 48 de kilograme. Pe anterioarele, în 2006 și 2007, le cucerise la 46 de kilograme, categorie care între timp s-a desființat. „Mi-am dorit atât de mult acest titlu! Boxam la mine acasă și nu puteam să mă gândesc decât la aur. Apoi, au fost oameni care nu au mai avut încredere în mine. Spuneau că nu mai sunt tânără, că nu mai am forța de a merge la aur. Am vrut să le dovedesc că am valoare și că pot merge mai departe spre Jocurile Olimpice, visul meu cel mare. După ce am trecut de rusoaică în sferturi (nr – Svetlana Gnevanova, dublă campioană europeană), știam că nu mai are cine să mă oprească până la aur. Vreau să mulțumesc Federației Române de Box și tuturor celor care au făcut posibil ca acest campionat să aibe loc în România”, declară buzoianca.

Vorbele ei amestecă, în proporții nestudiate, recunoștință și nemulțumiri pe jumătate rostite: „Mi-aș dori să avem mai multe meciuri internaționale, pentru că simt că bat pasul pe loc. Pe bulgăroaica Asenova, am bătut-o în 2006 înainte de limită. Acum am învins-o la puncte. Toți progresează și e din ce în ce mai greu”. În ring, Steluța este stângace și puternică: vine peste adversare ca un tăvălug, fără să le dea timp de respiro. În afara boxului, e stângace („mănânc, scriu, fac totul cu mâna stângă”) și timidă. Merge la biserică („mă rog pentru toată lumea, nu doar pentru mine”) și încearcă să-și facă loc într-o lume cu prea puțini prieteni și prea multe interese.

! Boxul feminin a fost introdus la JO, pentru prima dată, la ediția de Londra 2012. România a fost reprezentată de Mihaela Cijevschi Lăcătuș

„Merit și eu patru pereți”

După competiția de la București, Steluța Duță s-a întors acasă, la Buzău, unde inima i s-a strâns ca niciodată. Pe ușa blocului cu locuințe sociale în care stă cu chirie era un anunț de vânzare. „Primăria anunța că locuințele vor fi scoase la vânzare. Garsoniera în care stau ar costa 80.000 de lei, dar eu nu am decât o parte din bani. O mare parte din ce am strâns până acum am investit acolo, mă doare sufletul la gândul că aș putea să pierd căsuța mea. Pentru tot ce am făcut cred că merit și eu patru pereți”, afirmă boxerița.

La presiunile mass-media, primăria Buzăului a anunțat că îi va prelungi Steluței contractul de închiriere, însă pugilista ar dori o variantă mai sigură. „Să mi-o vândă la un preț social, pentru că aș avea bani să o cumpăr. Cine știe cât mai pot să fac box? Poate peste doi-trei ani mă dau afară din casă”, parează cetățeanul de onoare al Buzăului. Economiile ei sunt legate strict de premierile pe care le primește în urma medaliilor obținute. Salariul este minim și se epuizează rapid pe nevoile curente. Tocmai de aceea, visul ei rămâne participarea la Jocurile Olimpice, unde medalia este echivalentă cu renta viageră. La Rio, Steluța ar avea 34 de ani, dar pentru a se califica acolo trebuie să urce în categorie și să-și câștige biletul olimpic în ring. „Nu ar fi probleme legate de greutate, pentru că eu oricum am în mod obișnuit 54 de kilograme. Nu mai slăbesc șase kilograme, ci doar trei. Mai greu este să te califici, decât să urci pe podium, pentru că la Jocurile Olimpice merg doar opt sportive de categorie. Cu un meci câștigat ești pe podium. Atât mai visez, să ajung la Jocurile Olimpice și să-mi cumpăr căsuța”.

Lacrimile din camera de hotel

Vineri, 13 iunie, Steluța a venit la ProSport Raport, pentru un interviu deschis și cald, cu discuții despre box și viață. Copilul crescut la orfelinat, cu liceul absolvit târziu, brodează cuvintele mai bine decât mulți sportivi cu pretenții și școala făcută la timp. În orice altă parte civilizată a lumii, un om cu o poveste de viață ca a Steluței Duță ar fi un instrument valoros în mâna instituțiilor statului, pe post de exemplu și de speaker motivațional în rândul copiilor instituționalizați. La noi, cea mai valoroasă boxeriță româncă a momentului se zbate, într-un ocean de indiferență, să nu ajungă din nou în stradă…

Când camera video s-a închis, o umbră i-a alunecat boxeriței pe chip. „La europene, i-am cerut maistrului (n.r. – antrenorul Adrian Lăcătuș) să stau singură în cameră. De multe ori, m-am închis acolo și am plâns…”. Lacrimile i-au sugrumat din nou cuvintele.

Fotografii: Mihai Dăscălescu

Urmăriți marți, pe www.prosport.ro, un interviu video cu Steluța Duță, prezentă la o emisiune specială ProSport Raport