Sorin Antonio Dumitru, campionul din Ferentari:** „Ce naiba ar putea să facă în cartierul ăla, dacă nu box?”
Sorin Antonio Dumitru are 14 ani și trăiește de când de știe în mijlocul cartierului Ferentari din București, în renumitele „C”-uri cu iz de ghetou. Este boxer la Steaua și se mândrește cu asta. „Ce naiba ar putea să facă în cartierul ăla, dacă nu box?”, este replica ce-ți vine imediat pe buze. Fals, sunt multe „oportunități” în cartierul unde chiar și polițiștii pășesc cu teamă. Găști, bătăi, infracționalitate, droguri. Sorin cunoaște și partea asta, pentru că a avut un frate care a murit în pușcărie. Nu este însă un subiect de care să discute cu plăcere, așa că-l ocolește… El a ales altă cale în urmă cu doi ani, atunci când a descoperit boxul.
Trei ore pe drum, două la sală
La sala unde antrena fostul campion Octavian Stoica „Geolgău” l-a adus un prieten și a simțit că și-a găsit locul. Până atunci, la 12 ani, abia de terminase trei clase. Așa e în cartier, școala nu are preț. Acum nu mai ratează orele de curs, e deja a „cincea”, și nici antrenamentele. Trei ore face pe drum, în tramvaie, de acasă până la sală, două ore bate sacii și muncește pe rupte în sala de la „Lia Manoliu”. Săptămâna trecută a adus acasă și primul lui trofeu important: titlul de campion național la cadeți, categoria cocoș (54 kg). Succesul l-a făcut un mic erou pe scara blocului fără balcoane în care locuiește. „M-au felicitat oamenii din bloc. Tata a vrut să dea de băut în cinstea mea, dar a venit târziu de la serviciu”, spune Sorin.
Blocul cu uși descuiate
Stă la etajul patru, iar ușa e deschisă, deși nu e nimeni acasă. „La noi nu se fură”, explică el. Apartamentul e modest, dar curat. Mama lui Sorin este casnică, tatăl, muncitor în construcții. „Nu-mi lipsește nimic, am chiar și bani de buzunar în fiecare zi”, explică micul campion. Are privirea limpede, nealterată de vicii. Cât de sus poate zbura gândul la această vârstă? „Am început să mă gândesc că pot să-mi fac o carieră din box, că pot ajunge campion mondial. Dar vreau să o iau treptat”, spune puștiul. Îi place aura de campion a lui Vitali Klitschko, însă ca stil îl preferă pe „Bombardierul” Viorel Simion. E de bine, are modele și obiective.
Sorin trece ușor peste primul său interviu, la fel de sigur ca atunci când urcă în ring. Cu un titlu național cucerit la cadeți, el n-a dat lovitura vieții, dar și-a câștigat dreptul să viseze că poate deveni cineva chiar dacă drumul său a pornit din malaxorul de speranțe numit Ferentari.
Lecția fraților Georgian și Valentin Anghel, de la Călărași
Naționalele de cadeți, desfășurate la Rm. Vâlcea, au furnizat și o mare surpriză. Doi antrenori tineri, de la CSM Călărași, frații Georgian (25 de ani) și Valentin Anghel (28 de ani), le-au predat o lecție tuturor tehnicienilor cu pretenții din nobila artă de la noi. Cei doi s-au întors acasă cu patru titluri naționale și o medalie de bronz, record la actuala ediție a competiției. „Am început să antrenez în urmă cu patru ani, după ce am terminat ANEFS-ul. Am muncit împreună cu fratele meu, am umplut sala de copii, iar rezultatele s-au văzut. Nu lucrăm doar la Călărași, am mai deschis două centre în apropierea orașului, la Modelu și Unirea, unde mergem pe rând să antrenăm. Dacă un copil este valoros, îl aducem la Călărași, unde avem condiții, iar clubul ne ajută”, spune Valentin Anghel.
Cei cinci sportivi care au urcat Călărașiul pe primul loc la naționale au fost (foto, de la dreapta la stânga): Florin Șchiopu (44,5 kg), Ionuț Maxim (50 kg), Sorin Andrei Bouroșu (46 kg), Ionuț Gheorghe Lazăr (41,5) – campioni, Denis Zulbie – medaliat cu bronz. Rândul de sus: Georgian Anghel, fostul campion Victor Puiu, Valentin Anghel.