Albul strălucitor specific sporturilor de iarnă și gheața lipsesc din patinoarul Flamaropol care, peste două luni, va împlini doi ani triști de când și-a închis porțile. Gheața acoperă încă o mare parte a trotuarului bulevardului Basarabia, cel care duce de la Piața Muncii, spre complexul „Lia Manoliu”, trecând prin fața Flamaropolului. Gheață găsești și la porțile de acces în curtea patinoarului, dar de aici, dispare rapid, sub un covor zdravăn de zăpadă, presărat cu urme adânci de bocanci. Aproape toate, le aparțin celor șapte oameni care se ambiționează să lucreze zi de zi, „din pasiune pentru hochei„, pentru o federație înghețată și la propriu și, la figurat.
Zăpada și gheața îți îndrumă pașii până la treptele patinoarului Flamaropol, dar lipsesc din fostul templu al sporturilor de iarnă din capitală
În patinoar, intuiești doar unde ar fi trebuit să fie gheața: mantinela a fost dată jos, iar în primele zile din ianuarie găsești încă, în mijlocul podelei de beton, un brad de Crăciun, mai micuț decât mulți dintre copacii ajunși în sufragerii, în seara de Ajun. Proiectul de refacere a patinoarului este încă în stand-by, așteaptă o nouă licitație, în timp ce Federația Română de Hochei pe Gheață (FRHG), dezmorțită „doar cu căldura sufletească pentru hochei„, după cum punctează sugestiv fostul arbitru internațional Iuliu Becze, caută noi soluții pentru a funcționa, cu un singur cont smuls din rubrica de „conturi blocate” de autorități, ale datornicilor.
Demolarea patinoarului Flamaropol, amânată
În spatele ușii din dreapta a patinoarului Flamaropol, singura deschisă, se ascunde imaginea unui loc care strigă „abandon!”. Piesa centrală, patinoarul propriu-zis lipsește, totul este în semi-umbră, chiar pe un soare aflat pe cer în punctul maxim.
Patinoarul fără mantinelă și fără gheață așteaptă o rezolvarea a situației
Starea actuală a patinoarului Flamaropol îi intrigă pe toți partenerii de discuții ai ProSport. Președintele Comisiei de Competiții al FRHG Becze răspunde instantaneu la întrebarea „cum este vii zilnic la serviciu, să vezi patinoarul arătând astfel?”. „Trist! Domnul secretar a fost jucător, eu am fost arbitru international. Arbitram cu 4.000, 5.000 de oameni în tribune. Era plin și o atmosferă fantastică. Simțeai plăcerea de a juca, așa cum se întâmplă și în afară. Peste tot, hocheiul este un sport care crește în spectaculozitate și ca audiență, ca număr de spectatori. Dar noi nu progresăm, nu dezvoltăm, din contră, regresăm. Stăm și ne uităm, privim, așteptăm„.
Iuliu Becze este specialistul tehnic al Federației Române de Hochei pe Gheață în comisia organizată de Primăria Capitalei pentru lucrările de modernizare ale patinoarului Flamaropol
În septembrie 2014, Primăria Capitalei a finalizat o licitație așteptată de mai bine de un an, pentru proiectul de demolare și reconstrucție a patinoarului Flamaropol. Iuliu Becze, reprezentantul FRHG în comisia pentru licitație, care a participat la toate ședințele care au inclus pe ordinea de zi patinoarul din bulevardul Basarabiei, a explicat de ce începutul lucrărilor stagnează: „Am făcut rapoarte pentru ambele firme care au partipat la licitație. Am fost foarte drastic, foarte dur, pentru că nu poți da milioane de dolari pe un patinoar, și să faci rabat la inima patinoarului – suprafața de gheață, mantinelele, care trebuie să fie flexibile conform noilor standarde ale Federației Internaționale, rolbele (mașini de refăcut gheața, cum le spunem noi) – să fie absolut electrice – nu se mai permit astăzi să fie pe gaz, benzină sau orice alte vechituri și inclusiv vestiarele. Licitația nu este încheiată. A fost o atribuire, după care a fost o contestație, s-a câștigat în instanță și s-a reluat procedura. De aceea mai durează„, spune cel care speră că într-o lună, va exista o nouă licitație.
Biroul din capătul coridorului, în care se muncește zilnic, cu geacă, fes și uneori mănuși
Sediul Federației Române de Hochei pe Gheață se află la etajul Flamaropolului, la capătul culoarului lung, de pe latura mare a patinoarului. Este ultima, dintr-o serie de trei federații: de Patinaj, Motociclism și apoi Hochei. De doi ani, de când patinoarul a fost închis de Ministerul Tineretului și Sportului pentru neplata utilităților, activitatea celei de-a treia federații din șirul de mai sus nu s-a oprit, chiar dacă incinta nu mai are apă curentă, căldură sau electricitate. Astfel, din rutina celor care merg la birou, la FRHG, lipsesc primele mișcări pe care te aștepți să le faci la locul de muncă: așezatul hainei în cuier. „Ne îmbrăcăm mai gros, mai tușim, asta e„, spune Becze, colaborator al FRHG. „Nu prea scăpăm de haine nici vara, pentru că este betonul ăsta… ne îmbrăcăm mai subțire ca acum, dar tot frig este. Vara să zicem că este plăcut aici„, completează Alexandru Hălăucă, cel care a preluat din august anul trecut prerogativele președintelui, după moartea lui Florian Gheorghe. S-au obișnuit să păstreze hainele și cei care lucrează aici, dar și antrenorii care vizitează sediul federal, din diferite motive.
„Camera de protocol” a FRHG este prezentată în glumă de federali drept „camera frigorică”. Secretarul general, Alexandru Hălăucă nu renunță nici la fular, nici la căciulă, în timp ce antrenorul Sportului Studențesc, Ioan Martin, nu și-a scos nici măcar mănușile
Tot frigul, dar și umezeala, fac ca inclusiv copiatorul alimentat cu un prelungitor care preia curent de la terenurile de tenis și în care, din când în când, mai intră și un reșou care dezmorțește atmosfera în camera din mijloc a sediului federației, să dea rateuri. „Se umezesc foile de hârtie înăuntru și se blochează pur și simplu. Le smulgem la propriu„, povestește cu o doză de umor Sandu Hălăucă.
Flamaropolul, inima hocheiului. „Nu s-a pus nici un moment problema să ne mutăm”
De frigul din birouri, ești avertizat din momentul în care vrei să stabilești o întâlnire la sediul federației din bulevardul Basarabiei. Programul a fost scurtat, pentru că după prânz, frigul devine insuportabil. „La minister avem de acum o încăpere, dar, pentru noi, este mai ușor aici, pentru că toate echipele – inclusiv antrenorii – aici vin și ne caută. Este mai greu să ajungă la minister. Domnul Vasiliu stă mai mult la biroul din strada Vasile Conta, ca să avem și acolo pe cineva, chiar >. Și dacă s-ar construi un nou patinoar în București, dorința noastră ar fi ca noi, ca Federație, să avem birourile tot aici la Flamaropol, pentru că pulsul hocheiului este aici„, este mărturisirea lui Hălăucă, pentru ProSport.
Sediul de federație în România anului 2015. Alexandru Hălăucă explică pe îndelete problemele Federației Române de Hochei, în speranța că va primi mai mult sprijin.
Vecinii de la Patinaj au rărit vizitele la Flamaropol, afirmă Sandu Hălăucă: „În momentul de față, dânșii… au sediul tot aici… dar îi vedem foarte, foarte rar. Dacă trec o dată pe lună este mult. Își desfășoară activitatea pe la Brașov, în Poiană, Miercurea Ciuc, Galați„. O mașină cu inscripțiile Federației de Patinaj a rămas în curtea devenită parcare a patinoarului, fiind pe jumătate acoperită de omăt.
Pentru FRHG, părăsirea Flamaropolului nu este o opțiune, nici plecarea din capitala rămasă fără patinoar: „Nu s-a pus nici un moment problema să mutăm federația înr-un alt oraș, în nici un caz. Aici suntem aproape de minister, mă repet a nu știu câta oară, până în prezent avem sprijin și înțelegere din partea lor. Spun asta din punctul de vedere al Federației noastre„, spune cel care pare că, în loc de federație, conduce o adevărată mișcare de rezistență. „Federația trebuie să fie în capitala țării. Peste tot în lume este așa„, întărește Becze.
Asta și pentru că, în mare parte, plecarea din București este văzută de cei care lucrează în cele trei camere înlănțuite de la Flamaropol ca un proiect al vechii conduceri, pe care o învinovățesc fără menajamente de închiderea singurului patinoar omologat pentru competiții de hochei din capitală. În Carmen Tocală, FRHG vede acum cel mai mare aliat la Minister. Tocală i-a susținut în deblocarea unicului cont activ în acest moment pentru forul național al hocheiului. „Prin avocați precum Mihai Covaliu și nu numai, am studiat legea și am reușit ca acel cont în care ne întră banii de la Minister, prin contract, fiind bani publici, să fie deblocat. Acești bani îi folosim pentru loturile naționale, pentru Campionatul Național. Dar până am găsit portița respectivă, până am dat de articolele respective din Noul Cod de Procedură Civilă, am avut un an de zile conturile blocate complet„, explică Hălăucă.
„Hocheiul românesc nu va dispărea niciodată„, dă asigurări Iuliu Becze, „dar singura șansă reală este să avem ca și cei din alte țări, programe guvernamentale, în care astăzi să faci zece patinoare, în zece orașe puternice, ceea ce ar fi suficient pentru o primă fază. Trebuie cumpărat un singur proiect și făcut după el 10-15 patinoare, cu 800-1.000 de locuri. Și începi de acolo cu 10 echipe de junori și în 5-7 ani, poți forma o echipă națională, cu care să urci, așa cum a fost pe vremea lui Șerban Ionescu – echipa națională de Juniori 18 a urcat sus, s-a dus în grupa A, s-a dus la seniori și a urcat pe locurile 7-8„, a folosit oficialul exemplul generației colegului său de Federație.”De ce este nevoie pentru un astfel de proiect guvernamental? Să îi placă hocheiul cuiva de sus!”
În aceeași cameră în care tavanul este găurit și măcinat de infiltrații, sunt expuse cupele care alcătuiesc istoria cea mai strălucitoare a FRHG
Roș-albastrul cuprins de întuneric al vechiului vestiar al echipei de hochei Steaua
Patinoarul Flamaropol este cuprins de frig și scufundat în întuneric. Tribunele sunt singurele care par aproape gata de a primi spectatori. Aceleași tribune care în anii de glorie ai hocheiului românesc, care rămân vii în ochii lui Alexandru Hălăucă, erau neîncăpătoare pentru bucureșteni, la derbiurile bărbătești ale militarilor cu rivalii din Ștefan cel Mare. „La Steaua-Dinamo, patinoarul era plin. Erau oameni care nu mai aveau loc să intre. Stăteau afară și se uitau pe geamuri„, rememorează fostul căpitan al roș-albaștrilor, abia controlându-și glasul care este gata să se sugrume de emoție. Geamurile sunt primele pe care le-ar fi schimbat, pentru că este convins că printr-o investiție de cel mult un milion de dolari Flamaropolul ar fi putut fi renovat, în loc de dărâmat, și ar fi fost deja funcțional, la începutul lui 2015.
Flamaropolul luminat slab de razele soarelui pătrunse cu greu prin ferestrele din tavan vs Flamaropolul captiv beznei de doi ani, în care te strecori doar cu o lanternă puternică
Roșul și albastrul Stelei rămân și ele îngropate în beznă, la subsol, pe ușa închisă cu lacăt a fostului vestiar, cu un mesaj puternic „never die” alături, la o palmă, pe peretele învecinat. Alexandru Hălăucă te duce fără ezitare acolo și vorbește despre culorile pe care le-a apărat, din postura de căpitan. Aceleași, care într-un fel, sunt responsabile pentru ceea ce se întâmplă la Flamaropol, dar care au și ținut aprinse speranțele sudului la un viitor în hochei. „Interesul celor dinainte a fost de a desființa hocheiul din zona asta, să îl termine, pentru că dacă Steaua, respectiv Boroi, spunea >, se cam termina. Dar Boroi a avut inteligența necesară și a spus >””, afirmă Hălăucă.
După 2013, istoria Federației Române de Hochei pe Gheață s-a scris pornind de la ceea ce toți cei care își fac acum drum în bulevardul Basarabia descriu ca pe „o moștenire odioasă”. „Am moștenit niște datorii oficiale, fără penalizările care la ora actuală depășesc datoriile inițiale, de aproximativ 17 miliarde, în bani vechi – asta ar fi însemnat 17 milioane în lei noi. Avem pe rol peste 30 de dosare. Sunt facturi neplătite de peste patru ani, facturi pe cantonamente ale loturilor naționale, pentru care s-au primit, la vremea respectivă, bani de la Minister„, face un scurt bilanț cel care a preluat conducerea acestui sport de aproape șase luni. Hălăucă acuză direct, fără a pronunța, într-un fel de protest, numele celui pe care îl consideră principalul vinovat, președintele demisionar în 2013 al hocheiului, Tanczos Barna: „Nu au plătit utilitățile, deși Ministerul a dat banii special pentru utilități – nu au scuza că >. Nu. Am ajuns în situația asta, în care suntem poate singura capitală din Europa care nu are patinoar„, spune revoltat Hălăucă.
175% deficit a fost concluzia auditului chemat de noua conducere a Federației, în 2013, la preluarea mandatului din mâna actualului deputat Tanczos Barna
În aceeași capitală europeană a lui 2015, camera de protocol a sediului tip-vagon al federației unui sport olimpic are o gaură de mai bine de o palmă în tavan, igrasie cât vezi cu ochii și ici și colo pânze de păianjeni îmbâcsite de praf.
Sediul FRHG arată mai rău decât o casă părăsită
Gaura din podea și banii natației deveniți gaură neagră în bugetul FRHG
În podeaua de la intrarea vestiarelor dinspre patinoar, își face veacul o gaură ce lasă liber vederii conductele de apă. Și țevile aduc în prim-plan o altă poveste ciudată a Flamaropolului, a datoriilor și a facturilor neplătite. „Apa rece, la noi, la federație, este la comun cu bazinul. Factura venea la noi. S-a făcut un calcul. S-a decis că o treime din factură să o plătim noi, patinoarul, restul să plătească bazinul. Când venea factura, cei de la bazin ne aduceau banii, partea lor din factură. Nici măcar banii aceia, de la bazin, nu erau dați mai departe„, relatează Hălăucă o altă cutumă a „vechiului regim”. „Toată datoria a intrat în contul Federației de Hochei, pentru că noi aveam tot contractul. Ei, CNSP-ul, ne dădeau banii, dar noi îi opream aici„.
Pentru zona vestiarelor, ai nevoie de lanternă, la patinoarul Flamaropol
Mantinelele și rolbele au luat drumul provinciei sau al altor patinoare din București, pentru a nu goli de tot buzunarele părinților copiilor exilați de pe Flamaropol
Când intri în patinoarul Flamaropol, observi din prima faptul că lipsesc mantinelele care ar fi trebuit să delimiteze suprafața de joc. Alexandru Hălăucă, explică: „Prin lipsa patinoarului, noi am pierdut foarte mulți copii din zona Bucureștiului„, pentru că efectiv a dispărut locul în care aceștia se puteau antrena. Și oficialii federației au căutat o soluție: au negociat cu alte patinoare, inclusiv cu mall-urile capitalei pentru un compromis. „Când acest patinoar a fost predat către primărie, a fost predat și cu foarte multe elemente fixe, care aparțineau Federației: mantinelă, rolbe, tablete”, derulează povestea Hălăucă, completat ici și colo de Becze: „până și frigiderul cel vechi ni l-au luat”. Recuperate, după cereri, petiții și procese, mantinelele și rolbele au devenit monedă de schimb.
Alexandru Hălăucă și Federația Română de Hochei pe Gheață au renunțat la multe dintre dotările de bază ale unui patinoar pentru a sprijini, cu resursele limitate, creșterea viitorilor hocheiști. „Avem materie primă aici, copii de aici au demonstrat mereu că au potențial”
„Am început să le dăm în folosință către diverse patinoare – o rolbă am dat la Buzău, una la Brașov, o altă rolbă, aici, în București, în Drumul Taberei, acolo unde au mers și mantinelele, iar o ultimă rolbă o pregătim pentru Suceava. Pe toate acestea le-am dat în folosință făcând un contract cu respectivele patinoare pentru a asigura orele de gheață pentru copii, gratis, pentru ca părinții să nu mai fie obligați să suporte cheltuielile. Un set de porți am dat și în Herăstrău. Totul, ca să nu se mai retragă copiii. Am avut și o înțelegere la minister, cu doamna Tocală, în care am avut o finanțare de aproape două miliarde, bani vechi, pentru juniorii mici – pe care i-am folosit pentru diverse competiții, am achiziționat echipament, am achitat ore pe gheață, fără discriminare, în mall-urile în care se poate patina„, spune Hălăucă.
De doi ani, la Flamaropol nu se mai închiriază patine, chiar dacă banerul mare este încă afișat. Lacătul tronează peste magazia patinelor, iar cele două ghete expuse sunt raiul păienjenilor
Așa a rămas Flamaropolul golaș, o imagine tristă în orice album al iubitorilor hocheiului românesc. Și așa își așteaptă încă dreptul la renovare sau condamnarea la demolare. Într-o capitală fără patinoar acreditat, în care copiii primesc ore de antrenament la hochei în mall doar de la șase dimineața sau târziu, de la ora 23, astfel încât părinții ajung să i se plângă aceluiași secretar general cu atribuții de președinte -„am copil de 10, 11 ani, vreți la 6 să fie pe patinoar? Apoi îl duc la școală… și să ajung cu el acasă la 24:00 – 01:00?„, concluzia plină de patos a antrenorului Sportului Studențesc, Ioan Martin, nu mai pare deloc agresivă: „Ar trebui puțin forțată mâna Primăriei, pentru că le-au dat patinoarul nu ca să-l conserve, ci să-l refacă și să jucăm hochei! Și patinaj artistic! Sunt două sporturi olimpice. Acum, suntem legați de mâini și de picioare„.
FOTOGRAFII: ALEXANDRU HOJDA
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER