Judoka ieșean Vlăduț Simionescu are motive să zâmbească din nou. După doi ani chinuitori, în care a lipsit de pe tatami din cauza unei accidentări grave la genunchi, sportivul de 27 de ani legitimat la CS Politehnica Iași a revenit cu succes în competițiile internaționale.
În doar trei săptămâni, Simionescu a urcat de trei ori pe podium la turnee importante, la categoria +100 kilograme: bronz la Cupa Europeană de la Bratislava, aur la Openul European de la Belgrad, bronz la Grand Prix-ul de la Zagreb. Trei medalii foarte importante pentru Vlăduț, atât prin prisma ascensiunii în clasamentul categoriei, cât mai ales pentru un moral zdruncinat serios de accidentare, dar și de indiferența cu care a fost tratat de Federația Română de Judo și de Comitetul Olimpic și Sportiv Român.
Medalii dedicate celor care l-au ajutat cu bani pentru operație
După ce s-a „încălzit” pe plan intern cu două medalii de aur la Cupa României și la Campionatul Național de ne-waza (Luptă la Sol), Vlăduț Simionescu a ieșit la turneele internaționale plin de speranță că poate reveni în topul categoriei +100 kg. Primul contact cu atmosfera de concurs a avut loc în Germania, la Cupa Europei, unde ieșeanul a ratat de puțin podiumul, clasându-se în final pe locul 5. Au urmat trei turnee foarte bune, la Bratislava, Belgrad și Zagreb și tot atâtea medalii, una dintre acestea fiind de aur. Rezultate care l-au propulsat pe ieșean în top 50 al categoriei, de pe locul 200.
Judoka de la CS Poli Iași a dedicat aceste medalii celor care l-au ajutat cu bani pentru operație.
„Prima medalie, cea de la Bratislava, i-am dedicat-o antrenorului meu de la clubul austriac, titlul de la Belgrad fotbalistului Gicu Grozav, iar bronzul de la Zagreb domnului Popescu, tatăl fotbalistlui Ștefan Popescu. Fără ajutorul lor moral și financiar, astăzi probabil nu aș fi fost pe tatami, nu știu dacă aș fi reușit să mă operez. Lor le datorez revenirea mea și le mulțumesc enorm pentru sprijin”, a declarat sportivul, căruia îi era dor de atmosfera de concurs: „Am revenit cu plăcere, îmi era dor de atmosfera de concurs. Aveam nevoie mare de aceste rezultate bune. Dincolo de medalii și de importanța lor în clasamentul categoriei, rezultatele sunt foarte importante pentru moral, îmi dau încredere pentru viitor. Au fost concursuri puternice și faptul că am reușit să urc pe podium și să câștig un Open European îmi dă un moral foarte bun. Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat să revin, am primit sute de mesaje de felicitare pe toate căile de comunicare posibile. Am fost copleșit de atenția tuturor, iar aceste gesturi mi-au dat încredere, mi-au dat forță să revin”.
Parcursul până la cele trei medalii
La Bratislava, Simionescu a avut liber în primul tur, apoi a fost învins de ucreaineanul Panko. Au urmat recalificările și victorii la germanul Bouzigard, cehul Hlavacek și englezul Melbourne pentru medalia de bronz. La acest turneu, aurul a fost câștigat de colegul său de club, Mircea Croitoru.
La Openul European de la Belgrad, Vlăduț a obținut medalia de aur după ce i-a învins pe sârbii Jeremic Nicola și Culum Zarko și pe azerul Jalil Șukurov. De această dată, Vlăduț a făcut rocadă cu Croitoru, acesta din urmă terminând pe locul 3. În fine, la Grand Prix-ul de la Zagreb, judoka de la CS Poli l-a învins în primul tur la azerul Kokauri Ushanji, apoi a pierdut în fața japonezului Kamikawa Daiki. Au urmat două victorii în recalificări cu austriacul Allestrofer Daniel și sârbul Culum Zarko.
Final de an plin
Pentru Simionescu, viitoarele două luni vor fi de foc. La sfârșitul lunii octombrie va avea loc concursul de Grand Slam de la Abu Dhabi, pe 12 noiembrie va participa la Cupa Mondială Open din Maroc (Marrakech), apoi va pleca într-un stagiu de pregătire în Japonia. Anul se va încheia cu un puternic turneu de Grand Slam la Tokyo, programat în perioada 1-3 decembrie.
S-a accidentat înainte de Olimpiada de la Rio
Coșmarul lui Vlăduț Simionescu a început în 2012. Într-un meci din primul tur la Olimpiada de la Londra, ieșeanul și-a rupt ligamentele. S-a operat pe banii clubului din Copou, iar Marius Vizer i-a înlesnit intrarea la o clinică din Ungaria. Trei ani mai târziu, în august 2015, Simionescu s-a accidentat la genunchiul drept, la turneul de Grand Slam de la Tyumen, Rusia. Același verdict crunt al medicilor: ruptură de ligamente încrucișate. Și de această dată, sportivul olimpic al Iașiului și al României a fost tratat cu indiferență de căre mai marii sportului românesc. După luni de zile de chinuri, judoka ieșean a reușit să strângă suma necesară operației, 10.000 de euro, intervenția chirurgicală fiind programată la clinica turcă Acibadem.
6.000 de euro de la Gicu Grozav și tatăl lui Ștefan Popescu
Tatăl fotbalistului ieșean Ștefan Popescu l-a ajutat cu 3.000 de euro, alți 3.000 de euro a primit de la fotbalistul Gicu Grozav, iar restul banilor au fost donați de antrenorul clubului din Austria la care activează sub formă de împrumut Vlăduț. „M-au ajutat oameni cu suflet mare. Cei care ar fi trebuit să mă sprijine, Federația și COSR, m-au tratat cu dispreț. Mi-au închis ușa. M-am accidentat luptând pentru România, dar pentru ei acest lucru nu a contat. Gicu Grozav a citit din presă povestea mea. M-a căutat și m-a ajutat cu această sumă de bani. La fel și tatăl lui Ștefan Popescu. S-au mai strâns 4.000 de lei într-o urnă la un meci de fotbal al Politehnicii, în Copou. Acești bani i-am folosit la operație, iar clubul Politehnica m-a ajutat cu bani de deplasări în Turcia, cu bilete de avion”.
„M-am simțit abandonat, umilit”
Sportivul ieșean a explicat că oficialii COSR nu au vrut să suporte cheltuielile intervenției chirurgicale la clinica turcă. „Am discutat de mai multe ori cu președintele COSR de atunci, Alin Petrache. I-am spus că nu vreau să fac operația în România. Și nu pentru că nu am încredere în medicii români, ci pentru că nu am încredere în sistemul medical din România. În România, operația costa 5.000 de euro. I-am cerut să-mi dea acești bani pentru a mă opera în Turcia, dar nu au vrut. A fost o lovitură pentru mine. Statul român avea obligația să-mi dea bani pentru operație pentru că mi-am rupt ligamentele luptând pentru tricolor. Nici cu recuperarea nu m-au ajutat”, a completat judoka desemnat sportivul numărul 1 al Iașiului în 2015.
Umilit de autorități, Simionescu a luat în calcul să reprezinte o altă țară în viitor. Are o ofertă concretă din Austria, cu un salariu lunar cu patru zerouri, masă, casă și mașină: „Austriecii mi-au făcut mai demult o ofertă foarte bună și insistă și acum. Trebuie să mă gândesc și la viitorul meu. Eu mi-am rupt piciorul pentru România, iar statul m-a tratat cu dispreț. M-am simțit umilit, abandonat. Iau în calcul să reprezint Austria pe viitor și chiar am vrut să dau federația de judo în judecată, pentru că în statut sunt obligați să-mi asigure operația și recuperarea. M-am simțit umilit, abandonat. Eu cred că m-au tratat astfel pentru că eram doi pe categorie. M-am accidentat eu și a rămas Daniel Natea. Asta cu operația afară a fost un pretext să nu-mi dea banii. Și la prima operație la fel, atitudinea lor a lăsat de dorit. Cu Daniel sunt prieten, suntem colegi. Suntem amândoi pe categorie, dar cine este mai bun și mai în formă, va merge la Olimpiadă. Așa este și normal, să fie concurență”.
Locul 10 mondial în momentul accidentării
Coșmarul lui Vlăduț a început în august 2015, la Tyumen, în Rusia. La un puternic turneu de Grand Slam s-a accidentat la genunchiul drept, iar verdictul RMN-ului a fost crunt: ruptură de ligamente încrucișate. Era numărul 10 mondial în acel moment la categoria +100 kg și avea șanse foarte mari să meargă la Olimpiada de la Rio. Au urmat luni de zile în care sportivul pregătit la Iași de prof. Costel Năftică s-a chinuit să facă rost de bani pentru operație. Cum cei care ar fi trebuit să-l sprijine i-au întors spatele, Vlăduț a apelat la diverși iubitori ai sportului pentru a nu-și distruge cariera. S-a operat în luna aprilie 2016, după nouă luni de chin, la clinica turcă Acibadem. Intervenția a costat 10.000 de euro, beneficiind și de o reducere de 5.000 de euro pentru faptul că este sportiv de performanță, olimpic în țara sa. Turcii au apreciat acest statut, nu și statul român.
Obiectivul său este Tokyo 2020
Abia revenit pe tatami, Vlăduț este optimist că poate ajunge la Olimpiada de la Tokyo, mai cu seamă după medaliile obținute în această toamnă. „Olimpiada de la Tokyo este obiectivul meu. Am urcat pe locul 50 mondial, dar pot reveni în top 10. În fiecare lună sunt două-trei concursuri tari afară. Apt să fii să poți participa. Și după Olimpiada de la Londra am fost pe locul 150 mondial și într-un an și jumătate am ajuns pe locul 10. La Olimpiadă se califică primii 22 pe categorie, plus alte două locuri pentru fiecare continent. Mereu am trecut ușor peste aceste accidentări. Sunt foarte pozitiv de felul meu și asta mă ajută. Am revenit bine în concursuri și sunt optimist că pot ajunge din nou la Jocurile Olimpice”, a conchis sportivul ieșean în vârstă de 27 de ani.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER