Candidează!

Cvintupla campioană olimpică, actualmente chestor în Ministerul de Interne și al Administrației, Elisabeta Lipă, dorește ca noul an să aducă curățenie în sportul românesc. Dezamăgită de unele personaje din acest domeniu, marea campioană a dezvăluit, pentru ProSport, câteva din gândurile ei.

Nu s-a mai întâmplat nimic cu numirea dvs. la Dinamo…
Nu știu, nu mă interesează, nici nu vreau să știu. Pentru că nu eu am dorit acest lucru, ci domnul ministru, a fost propunerea lui. A fost o percepție greșită că aș face orice să ajung acolo. Mi-e bine unde sunt, nu mă cramponez de funcții.

Cum a fost acest an?
Greu. A fost un an în care am ajuns la concluzia că mai puțin contează să ai performanță, rezultate, calități, să vrei să ajuți, pentru că, la un moment dat dacă te implici prea mult deranjezi și ești scos pe linie moartă. Am simțit pe pielea mea asta și nu vreau să-mi mai amintesc.

Ați avut parte de tensiune…
Da, dar sunt o luptătoare. Dacă aveam de gând să renunț, nu reușeam să rezist 24 de ani în sport și să revin de trei ori. Dar a fost o lovitură pentru mine să văd că noi nu avem nevoie de oameni cu coloană vertebrală, care își spun punctul de vedere, ci de aceia care pleacă capul în jos și spun da la orice lucru.

Cum se anunță 2009?
Va fi un an greu. Vor fi alegeri la federație, care e o altă mare dezamăgire pentru mine.

„Lumea sportului a înnebunit”

De ce?
S-au gândit să desființeze funcția de vicepreședinte numai ca să scape de mine. De ce? Pentru că am alergat ca tâmpita pentru binele federației, mi-am consumat energia și timpul. Le-am zis: «fraților, nu trebuie să-l desființați, puneți pe altcineva, că plec de bunăvoie». Viața mea nu depinde de această funcție.

Ce veți face?
De renunțat nu renunț, mă lupt până în pânzele albe cu toată nebunia și prietenia asta de fațadă. Ca sportiv am văzut altfel familia canotajului și am crezut că e o familie, dar acum o văd altfel, iar această prietenie s-a stricat de la bani. Banul e principala problemă la noi. E ceva ce nu-mi vine să cred. Lumea sportului parcă a înnebunit. Oamenii politici sunt mici copii pe lângă cei din lumea sportului care se luptă pentru putere.

Spuneați de alegeri… Aveți dovezi prin care lumea vă susține?
Sunt oameni care mă roagă de doi-trei ani să candidez că este timpul unei schimbări. Nu știu, nu m-am hotărât 100%, pentru că până în martie mai am timp, dar cu siguranță nu voi sta pe margine.

Dezamăgiri?
Am avut multe, și dureroase, prefer să nu-mi amintesc de ele.

Ați trecut peste ele?
Da. Sportul, pe lângă alte lucruri bune pe care le-a făcut pentru mine, mi-a antrenat și psihicul.

Un eveniment care v-a marcat la JO…
Medalia de bronz a bărcii de 8+1, marea surpriză. Nici la ora actuală nu-mi vine să cred cum s-a ajuns la această culoare medaliei. M-a lăsat mască.

Nu vă tentează antrenoratul?
Mi-ar plăcea, dar ar trebui să fiu departe de casă. Consider că 24 de ani am făcut arhisuficient acest sacrificiu ca să mai las în continuare familia și copilul. Nu vreau să mai fiu mamă de weekend.