A RUpt plutonul. Fabio Aru, noua senzație a ciclismului italian, l-a imitat pe Pantani pe Montecampione

Fabio Aru (Astana) a câștigat etapa a 15-a din Giro, cu final în ascensiune pe Plan di Montecampione. Rigoberto Uran (Omega Pharma-Quick Step) rămâne tricou roz, însă a pierdut timp față de Nairo Quintana (Movistar)

• Este prima victorie din cariera de profesionist a lui Aru, care anul trecut a fost domestique pentru Vincenzo Nibali în Giro
• În clasamentul general, Uran are 1 minut și 3 secunde față de Cadel Evans (BMC) și 1 minut și 50 de secunde față de Rafal Majka (Tinkoff-Saxo)

Aru este una dintre marile speranțe ale ciclismului italian. În Giro, tânărul de 23 de ani și-a depășit condiția și e pe 4 în clasamentul general

Una dintre marile întrebări ale presei italiene înainte de startul Giro era dacă Fabio Aru putea să încheie în top 10 la finalul competiției sau dacă tânărul italian de 23 de ani avea destulă forță să câștige măcar o etapă. Un cățărător excelent, care a terminat pe locul 2 în Baby Giro în 2012, și care a venit pe 7 la general în Turul Trentino, Aru și-a dat „examenul” de maturitate duminică, în Giro, atunci când a reușit să câștige etapa cu final în ascensiune pe Plan di Montecampione, o ascensiune legendară, pe care Marco Pantani a scris istorie.

Montecampione, monument Pantani

În 1998, Marco Pantani scria istorie pe ascensiunea atacată duminică de rutieri, după ce timp de 18 etape s-a luptat cu Pavel Tonkov pentru victoria finală. Înainte de manșa a 19-a din acel Giro, rusul Tonkov micșorase avantajul lui Pantani la doar 27 de secunde, iar „Piratul” a decis că e nevoie de un atac devastator pentru a tranșa disputa. Când l-a simțit pe Tonkov slab, cu trei kilometri înainte de final, Pantani a atacat, iar rusul nu l-a putut urma. Diferența? Un minut! Pantani câștigase deja Giro, primul din cele două Mari Tururi pe care Pantani le-a repurtat în 1998, fiind ultimul ciclist care a reușit „dubla” Giro-Le Tour.

Revenind în prezent, manșa de duminică, dintre Valdengo și Montecampione, în lungime de 225 de kilometri, era desenată pentru a onora memoria lui Pantani. Fără vreo altă cățărare pe parcurs până la Montecampione, manșa a dat posibilitatea creării unei evadări timpurii, pe care Omega Pharma-Quick Step, echipa liderului cursei, Rigoberto Uran, a lăsat-o să se distanțeze la peste 10 minute. Printre cei 12 rutieri din față s-a numărat și Damiano Cunego (Lampre-Merida), câștigătorul Giro din 2004, care devenise lider virtual pe șosea. Tocmai din această cauză, plutonul a început să înghită kilometrii etapei din ce în ce mai rapid, iar evadarea a fost anihilată pe primele din cele 20 de borne ale lui Montecampione.

Quintana i-a luat timp lui Uran

Primele atacuri timide din pluton au venit din partea lui Julian Arredondo (Trek) și Stefano Pirazzi (Bardiani-CSF), doi rutieri care aveau propria bătălie pentru tricoul albastru, de lider al cățărătorilor. Mutarea n-a avut însă viitor. Din plutonul favoriților a țâșnit Pierre Rolland (Europcar), însă el a fost imediat urmat și de ceilalți rutieri. A urmat o hârjoană continuă între Quintana, Rolland sau Uran, însă cel care a atacat decisiv a fost Fabio Aru. Italianul de 23 de ani a pornit puternic cu trei kilometri înainte de final, aducând aminte de atacul lui Pantani de acum 16 ani. Și n-a mai putut fi prins, deși Quintana a forțat pe ultimii 1500 de metri, pentru a pune din nou distanță în fața lui Rigoberto Uran. Iar planul columbianului a funcționat! La fel ca în etapa de sâmbătă, cu final la Oropa, Quintana a câștigat 24 de secunde în fața conaționalului său, care a reușit însă să pună timp în raport cu Cadel Evans și Rafal Majka, ceilalți doi ocupanți ai podiumului. Interesantă este și ascensiunea lui Aru, care a urcat pe locul 4 la general, la 2 minute și 24 de secunde de Uran. Mâine e zi de pauză în Giro, însă marți rutierii revin în munți, cu final în cățărare pe Val Martello, la altitudinea de 2059 de metri.