Carol, regele zilelor noastre!

Pe 5 septembrie, Novak pornește ca favorit la titlul olimpic și în cursa de contratimp pe șosea, în care este vicecampion olimpic
Aurul din proba de ciclism este primul din istoria participărilor la Jocurile Paralimpice

România a cucerit la Londra prima medalie de aur la Jocurile Paralimpice, înființate în 1960 și la care țara noastră participă din 1972. Cotat cu cea mai mare șansă la podium din delegația tricoloră, Eduard Carol Novak (36 de ani) nu a dezamăgit. Ciclistul din Miercurea Ciuc, vicecampion olimpic la Beijing în proba de contratimp, a cucerit sâmbătă titlul olimpic în proba de 4 kilometri urmărire pe velodrom cu timpul de 4:42,000, după ce stabilise în calificări un nou record mondial, 4:40,315. La o zi după cursă, chiar înaintea antrenamentului de refacere, Novak a explicat pentru ProSport ce înseamnă această performanță pentru el.

Ești primul campion paralimpic din sportul românesc, ai cucerit medalia de aur și ai stabilit un record mondial la urmărire. Ce e mai important?
Medalia de aur are cea mai mare însemnătate pentru mine. Sunt fericit că am reușit să fac acest lucru pentru România, mai ales că țara noastră nu e una cu tradiție în ciclism.

Cum te simți?
Sunt destul de fericit, dar nu mă pot bucura încă prea mult pentru că mai urmează două probe pe șosea, pe 5 și 6 septembrie, și trebuie să fiu concentrat pe ce am de făcut acolo. E bucuria că mi-am îndeplinit visul, că a fost posibil să fac asta, însă îmi doresc și mai mult.

Cât ai muncit pentru această medalie?
Dacă e să punem la socoteală și patinajul viteză, 25 de ani, iar dacă vorbim strict de ciclism, 11 ani. Dorința mea de a deveni campion olimpic a fost mai puternică decât toate greutățile pe care le-am întâmpinat, a fost lucrul care m-a făcut întotdeauna să merg mai departe.

Cum ai sărbătorit?
Încă nu am sărbătorit (râde). M-am întâlnit cu familia în afara Satului Olimpic, am băut un suc și am discutat mult. A fost ceva liniștit, cum îmi doream.

În finală l-ai învins pe fostul coleg de echipă, cehul Jiri Jezek. Te-a ajutat faptul că îl cunoșteai?
Da. În finală eram sigur cam 99% că pot să îl înving pentru că știam că în a doua cursă după calificări el merge mai slab. Mi-am zis că trebuie să dau totul, să mă autodepășesc, să nu fac nicio greșeală și să lupt până la capăt.

„La sprint m-am încălzit”

Vineri, ai concurat în proba de pistă 1 kilometru, sâmbătă la cea de urmărire. Cum te-ai refăcut atât de repede?
Eu nu m-am pregătit foarte bine pentru proba de sprint de vineri, nu este printre probele mele preferate, am luat startul acolo ca să-mi fac încălzirea pentru cea de sâmbătă. Deci nu am dat 100%, a fost mai mult să văd cum e pista și să-mi intru în mână.

La contratimp individual pe șosea ești vicecampion olimpic la Beijing. Vrei să îți aperi medalia sau îți dorești mai mult?
O să dau totul, îmi doresc să fie mai bine ca la Beijing, tocmai de aceea nu am dorit să mă bucur încă de medalia de aur obținută aici, până nu se termină concursul.

Ce înseamnă această medalie pentru tine?
Foarte mult și mai ales mă bucur că în România se vorbește despre asta, că am reușit să schimb un pic mersul lucrurilor acolo. Nu s-a discutat foarte mult de prezența noastră la Paralimpice, cred că e o surpriză pentru mulți această medalie, cu atât mai mult cu cât puțini știau că România e reprezentată la Londra.

Dacă ar fi să le transmiți un mesaj celor care trec prin momente la fel de grele cum ai trecut tu cu accidentul, ce le-ai spune?
În primul rând trebuie să treacă repede peste acel moment, avem o singură viață și trebuie să profităm de asta. Poți alege să îți plângi de milă toată viața sau să încerci să faci ceva, să depășești ce s-a întâmplat. E important să îți propui un obiectiv pe lungă durată și unul pe scurtă durată, apoi să faci tot ce ține de tine pentru a le îndeplini.

Accidentul l-a dus spre un alt sport
Eduard Novak a practicat patinaj viteză de performanță, fiind de 11 ori campion național, a stabilit recorduri la nivel juvenil și a terminat pe locul 10 la Mondialul de juniori. La vârsta de 20 de ani a suferit un accident rutier în urma căruia i-a fost amputată laba piciorului drept. A fost nevoit să renunțe la patinaj și cu ajutorul unei proteze speciale s-a apucat de ciclism. Triplu campion mondial la paraciclism, sportivul din Miercurea Ciuc cucerea în urmă cu patru ani, la Beijing, prima medalie din istoria sportului paralimpic pentru România.

Novak despre participările la Jocurile Paralimpice:
-Atena 2004: „Am mers ca amator. Nu am avut pe nimeni lângă mine, nu am avut nici biciclete, ci doar multă voință și dorință de a face cât mai multe”
-Beijing 2008: „Nu am avut o echipă puternică, a fost însă mai bine ca la Atena chiar și prin faptul că aveam trei biciclete. A fost prima medalie cucerită și momentul în care mi-am spus că dacă voi lupta în continuare îmi voi atinge visul de a fi campion olimpic”
-Londra 2012: „Pot să spun că am mers ca un profesionist, cu un staff adevărat format din antrenorul meu, Cristiano Volpi, tata, care e antrenorul secund, mecanicul, dar și cu șase biciclete”