Chin și dramatism pe piatră cubică. Cancellara, marele favorit pentru a patra victorie în Paris-Roubaix. „Duminica din iad” va face din nou victime

Fabian Cancellara (Trek) poate deveni al treilea ciclist din istorie care câștigă de patru ori Paris-Roubaix. Unul dintre rutierii care a reușit această performanță, Tom Boonen (Omega Pharma-Quick Step) va încerca duminică să oprească tentativa elvețianului

• Ediția din acest an a cursei Paris-Roubaix are loc duminică și va fi transmisă în direct de Eurosport HD, de la ora 14:15
• Cancellara a terminat pe podium în ultimele 11 monumente pe care le-a terminat

Roțile sunt la mare căutare în Paris-Roubaix, rutierii spărgând foarte des

Dacă specialiștii spun că Turul Flandrei este cea mai spectaculoasă cursă de o zi din plutonul profesionist, o singură altă competiție se poate bate de la egal la egal cu iadul flamand. Când vine vorba de povești dramatice, de victorii epice, de mult praf, de transpirație și de căzături spectaculoase, pe scurt un chin nesfârșit pe drumuri pe care nici căruțele nu circulă, nimic nu se compară cu Paris-Roubaix. De fapt, probabil că niciunul din cei de 257 de kilometri ai clasicei nu este ușor. Căzăturile apar la tot pasul, rutierii încep să își dea coate încă de la startul fictiv, iar sectoarele pavate… sunt cireașa care ornează, maiestuos, unul dintre cele mai gustoase torturi.

48 de kilometri acoperiți de piatră cubică

Ce este însă Paris-Roubaix și de ce atrage atât de mult pasionații de ciclism? În 1896, doi producători de textile au inaugurat velodromul din Roubaix, dorindu-și să celebreze noua construcție printr-o cursă de 280 de kilometri, care ar fi legat capitala Franței de micuțul oraș de provincie din Pas-de-Calais. Când recunoașterea traseului a fost făcută de către Paul Meyan, unul dintre cei mai importanți oameni din UCI la acea vreme, „iadul Nordului” s-a dezlănțuit. Inițial, Meyan a fost reticent, știind că este aproape imposibil să obligi cicliștii să meargă prin vânt, ploaie, noroi sau praf pe piatră pavată. Până la urmă, acesta a fost convins, iar lucrurile au mers înainte.

Aproape 120 de ani mai târziu, Paris-Roubaix a devenit unul dintre monumentele ciclismului și una dintre cele mai respectate competiții din calendarul ciclist. Spre deosebire de o clasică flamandă sau din Ardeni, „duminicii în Iad” îi lipsesc rampele abrupte și celebrele „berg”-uri. Compensează însă printr-un aspect unic: 28 de sectoare de piatră pavată, care totalizează 48,4 kilometri. În funcție de dificultatea lor, fiecare este notat cu un număr de stele de către organizatori. În timp însă, câteva dintre aceste sectoare și-au construit  notorietatea. Este vorba, în principal, de cele trei sectoare notate cu cinci stele.

Intrarea în Arenberg este dificilă, însă parcursul sectorului pavat e criminal. În 1998, Johan Museeuw a căzut, iar rana de la picior s-a infectat, fiind aproape să sufere o amputație. Cinci ani mai târziu, belgianul câștiga Paris-Roubaix

Cronologic, primul vine la kilometrul 161,5 și este renumit pentru bătălia care se dă în fruntea plutonului atunci când se apropie. Tranșeea Arenberg are o lungime de 2,4 kilometri, însă este un drum îngust, acoperit de piatră pavată care se întrepătrunde cu iarba crescută pe șosea. Intrarea pe sectorul pavat se face pe o ușoară coborâre, iar rutierii încă au forță în picioare, astfel că viteza este undeva la 50-60 km/h. „Impactul cu Arenberg este dur. Paris-Roubaix nu se câștigă aici, dar se poate pierde. Dacă faci o greșeală, plătești de trei ori mai mult decât dacă ai comite-o în altă parte. E greu când e uscat, dar dacă plouă, haosul domnește”, explică Eric Vanderaerden, câștigător în Paris-Roubaix în 1987.

Tranșeea Arenberg, Mons-en-Pevele și Carrefour de l’Arbre sunt cele mai grele secțiuni din Paris-Roubaix

Mons-en-Pevele (3 km) și Le Carrefour de l”Arbre (2,1 km) sunt celelalte două secțiuni pavate de cinci stele. Iar prima, care vine cu 50 de kilometri înainte de final, este una dintre cele mai subapreciate de către fanii cursei. Mons-en-Pevele vine după alte două sectoare dificile, Orchies și Auchy-lez-Orchies à Bersée, care triază serios plutonul. De obicei, Mons-en-Pevele este sectorul unde favoriții încep, cu adevărat, să joace pentru victorie. Însă dacă nu ești pregătit în „Carrefour de l”Arbre”, șansele pentru victorie scad dramatic, mai ales că acest sector vine la doar 19 kilometri înainte de final și după un chin de 240 de metri. Celebra cafenea de la intersecție și barierele poziționate strategic au fost martori a zeci de ediții spectaculoase ale Paris-Roubaix, iar sectorul pavat este unul, dacă nu cel mai dificil, din întreaga competiție.

„ E cea mai frumoasă cursă din lume”

„Dacă vrei să concurezi în Paris-Roubaix, trebuie să fii prost. Mâinile și încheieturile te dor și îți tremură pe ghidon, spatele te doare, gâtul îți e înțepenit… E un chin”, spune Heinrich Haussler, rutier care concurează acum pentru IAM. „Trebuie să fii tâmpit! Muncești ca un animal, nu ai cum să îți faci nevoile. Concurezi plin de praf sau nămol… Dar aș veni în fiecare an aici, e cea mai frumoasă cursă din lume”, recunoștea în 1985 și Theo de Rooij. Sunt declarațiile a doi dintre rutierii care au experimentat chinul din Paris-Roubaix de cel puțin trei ori. Însă niciunul nu ar fi putut concura dacă nu ar fi existat o societate intitulată „Les Amis de Paris-Roubaix”. Concret, în timp ce în alte părți ale Europei, drumurile pavate sunt acoperite tot mai mult de asfalt, membrii ONG-ului antemenționat se asigură că Paris-Roubaix se poate desfășura în condiții optime. În fiecare an, aceștia restaurează sectoarele pavate, având la dispoziție 30.000 de pietre pavate. „Au existat momente în care unele sectoare au arătat catastrofal. Însă în fiecare an venim și renovăm sectorul”, a spus Clement Huchez, un tânăr de doar 17 ani, pentru New York Times. Ce presupune renovarea? Simplu! Piatra este așezată pe traseu, iar diferența până la celelalte pietre este acoperită cu nisip și noroi. Pe cât sună de ușor, pe atât este de greu pentru cicliștii care nu au experiența unui Paris-Roubaix sau care nu au psihicul necesar să suporte 257 de kilometri de chin.
 

Așa arată trofeul Paris-Roubaix. Câte o piatră pavată este oferită câștigătorului în fiecare an

Cancellara și Boonen, din nou favoriți

„Ca să câștigi Paris-Roubaix, trebuie să fii înalt, puternic și să ai un psihic puternic. Și, poate, să fii puțin nebun”, explică Thierry Gouvenou, directorul tehnic al ASO, compania care organizează Paris-Roubaix și Turul Franței. Nu e, astfel, de mirare, că recordul de victorii e deținut de doi rutieri masivi, ambii belgieni! Roger de Vlaeminck (1972, 1974, 1975, 1977) și Tom Boonen (2005, 2008, 2009, 2012) sunt singurii cicliști din istorie care au reușit să treacă de patru ori primii linia de sosire de pe velodromul din Roubaix. În spatele lor, cu trei victorii, sunt alți șapte cicliști, printre care Eddy Merckx, Francesco Moser sau Johan Museeuw. Însă doar unul dintre ei mai e în activitate. „Spartacus” Fabian Cancellara (Trek).

Anul trecut, Cancellara a fost sfârșit după ce s-a impus pe velodromul din Roubaix

Elvețianul de 33 de ani este, din nou, principalul favorit la victorie în Paris-Roubaix. Forma sa este excelentă: vine după un Tur al Flandrei pe care l-a câștigat la sprint, în fața lui Greg van Avermaet (BMC) și a lui Sep Vanmarcke (Belkin). Are 11 podiumuri în ultimele 11 „monumente” terminate, cu trei locuri doi și un loc trei în Milano-San Remo, trei victorii și un loc trei în Turul Flandrei și două victorii și un loc doi în Paris-Roubaix. Mai mult, Cancellara ar deveni primul ciclist din istorie cu trei „duble” Turul Flandrei – Paris-Roubaix, după cele din 2010 și 2013. Doar că Tom Boonen, principalul rival al lui Cancellara în ultimii 10 ani, nu pare atât de convins că „Spartacus” este singurul om care poate câștiga cu ușurință cursa și care poate pune a patra piatră pavată, trofeul acordat câștigătorilor, în vitrină.

Cancellara și Boonen se pregătesc pentru un nou episod al rivalității lor

Iar vocea lui Boonen merită ascultată. A demonstrat în 2012 că poate cuceri pavatele de unul singur, după ce a evadat în apropierea lui Mons-en-Pevele, cu 56 de kilometri înainte de final, câștigând fără probleme cursa. S-a impus însă și la sprint, trecând linia de sosire în fața lui Cancellara și a lui Ballan în 2008. „Ar fi o greșeală să îl las pe Cancellara să creadă că poate câștiga cursa de unul singur. Avem însă o istorie plăcută, suntem mari rivali. Și sper să fiu în formă. Nu e bine să te duelezi cu el de la egal la egal atunci când nu ești în formă”, a spus „Tommeke”. Boonen (Omega Pharma-Quick Step) va avea la dispoziție din nou o echipă stelară, Zdenek Stybar, Niki Terpstra și Stijn Vandenbergh fiind gata să-și ajute liderul la nevoie.

Cine le poate amenința însă supremația lui Cancellara și Boonen? Deși a dormit pe un pat improvizat din piatră cubică și a terminat pe 2 anul trecut, Sep Vanmarcke (Belkin) nu pare a avea aura unui campion în Paris-Roubaix. Nici Peter Sagan (Cannondale) nu posedă experiența necesară pentru a îmblânzi pavatele. Colegul lui Boonen, Niki Terpstra, are un loc 5, respectiv un loc 3 în ultimele două ediții ale cursei și ar putea prelua postura de lider, în cazul în care „Tommeke” are probleme. Și Greg van Avermaet, în formă în Turul Flandrei, ar putea repeta figura frumoasă din sezonul trecut, când a terminat pe locul 4.

FAVORIȚI PARIS – ROUBAIX 2014

*****Fabian Cancellara
****Tom Boonen, Niki Terpstra
***Sep Vanmarcke, Alexander Kristoff, Greg van Avermaet
**Peter Sagan, Edvald Boasson Hagen, Taylor Phinney, Zdenek Stybar
*Stijn Vandenbergh, Bjorn Leukemans, Geraint Thomas, Thor Hushovd