Marea Buclă are luni – 11 iulie prima zi de pauză după 9 etape în care tricoul galben a fost purtat deja de patru cicliști: Mark Cavendish (etapa 1), Peter Sagan (etapele 2-4), Greg Van Avermaet (etapele 5-7) și Chris Froome (etapele 8-9). Fără îndoială, prima parte a Turului Franței a aparținut britanicilor, care au câștigat nu mai puțin de 5 din cele 9 etape, o cifră impresionantă.
Chris Froome, principalul favorit la câștigarea unui nou trofeu la Paris, după cele din 2013 și 2015, s-a îmbrăcat deja în galben și se poate spune că este în grafic pentru a treia „coroniță” la Paris. Rutierul de la Sky a venit cu „noutăți” pentru ediția din 2016, care pare mai tacticizată ca niciodată în ultimii ani. Cicliștii de „clasament general” nu prea și-au asumat riscuri până azi, deși caravana a străbătut deja patru etape montane, fiind escaladați inclusiv Pirineii. Până la urmă, primul pas și singurul risc asumat de până acum a fost cel al lui Froome, în etapa a 8-a, când a și preluat tricoul galben. Noutatea lui Chris este faptul că diferența a făcut-o pe o coborâre, capitol la care ciclistul a lucrat foarte mult în ultima vreme.
Față de anii precedenți, când victoriile de etapă ale britanicului care i-au deschis calea către marile succese de Tur au venit în ascensiune, de această dată britanicul a atacat pe o coborâre, către Bagneres de Luchon, unde a reușit să le ia adevarsilor 13 secunde pe șosea plus 10 secunde de bonificație.
Dar Chris Froome nu a arătat ca o mașină până în acest moment, drept dovadă că înaintea ascensiunii pe Mont Ventoux (joi) și a primului contratimp individual (vineri), următoarele etape unde s-au putea crea diferențe importante, primii 11 clasați la „general” sunt departajați doar de 61 de secunde! Mai rară o asemenea înghesuială la vârf după ce s-a trecut peste primul lanț muntos (Pirinei în cazul de față). Iar între cei 11 nu se regăsesc Richie Porte și Fabio Aru, care nu și-au spus încă ultimul cuvânt, cei doi pierzând mai mult timp în anumite conjuncturi.
Froome are în spate o echipă mai solidă ca oricând, cu o echipă de 4-5 locotenenți redutabili pe munte, care le face mai dificilă misiunea adversarilor. Practic, britanicul nu a putut fi atacat, deși el se aștepta ca Nairo Quintana să facă acest lucru pe ascensiunea de la Andorra Arcalis (etapa a 9-a). „M-am așteptat permanent la atacul lui, astfel că aveam păstrat ceva în rezervă. În mintea mea am așteptat marea lui mutare”, a spus Froome în ziua de pauză.
Chiar dacă nu are un avans substanțial în clasamentul general, așa cum s-a întâmplat, spre exemplu, anul trecut, când după victoria de la Pierre St. Martin (etapa a 10-a) avea deja aproape 3 minute înaintea următorului clasat Tejay Van Gardener, rutierul de la Sky nu își face griji. El este de părere că adevărata bătălie se va da între etapele 17-20, în Alpi. Rămâne de văzut cum vor aborda Froome și Quintana cățărarea pe Mont Ventoux, având în vedere că în ziua următoare este programat și un contratimp individual de aproape 40 de kilometri. Vor ataca sau își vor păstra resursele pentru ziua următoare, care pare la fel de importantă?
Dave Brailsford, managerul Sky, a venit cu o teorie interesantă pentru acest tur, care întărește o dată în plus ideea de cursă tacticizată: „Turul va fi câștigat mai degrabă la secunde decât la minute!”. Până acum, teoria lui stă în picioare. Rămâne de văzut cine rămâne în „picioare” și după escaladarea legendarului Mont Ventoux în această săptămână.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER