INTERVIU | Paolo Tiralongo, ciclistul care a lucrat pentru Contador, Nibali și Aru vorbește înainte de Giro: „Ești fericit când liderul tău câștigă, ai muncit pentru el”. Ce spune despre favoriții la victorie, care e avantajul lui Aru și ce înseamnă munca de gregario

Paolo Tiralongo (37 de ani) nu are decât trei victorii de etapă în cariera sa în 15 ani de ciclism, dar spune că este fericit atunci când liderul echipei sale câștigă o cursă. Italianul a acceptat invitația ProSport de a povesti ce simte un gregario în timpul unui Mare Tur, știind că de ritmul său depinde, în mare măsură, și ceea ce face omul pe care trebuie să îl protejeze. Tiralongo consideră că Turul Italiei este cel mai dificil Mare Tur din calendar, iar în acest sezon favoriți la victorie sunt Contador, Aru, Uran și Richie Porte

• Domestique-ul de la Astana are trei victorii în carieră: două etape în Giro (2011 și 2012), plus una în Turul Trentino (2015), chiar la finalul lui aprilie
• Alte rezultate notabile sunt un loc secund în Trofeul Melinda (2004) și un loc 3 în Milano-Torino (2005)

În spatele lui Froome, Contador, Aru sau Nibali, munca e titanică. Procesul selecționării unor rutieri capabili să susțină un efort de trei săptămâni pentru liderii echipelor e la fel de important precum programul de antrenament al favoritului. În ultimii ani, munca domestique-ilor sau a rutierilor de tip gregario, așa cum sunt cunoscuți în Italia a devenit și mai importantă. Vorbim aici de cicliști care se sacrifică în mod voit pentru liderii echipelor lor, lasă deoparte ambițiile proprii și ascultă de directorii sportivi pentru a le oferi favoriților o șansă sporită la victorie. În această categorie se încadrează și Paolo Tiralongo, rutierul de 37 de ani de la Astana, care a așteptat 11 ani să câștige prima cursă din carieră. Patru ani mai târziu, Albina din Avola are trei victorii – două etape în Giro și una în Turul Trentino – și se pregătește de al 23-lea Mare Tur din carieră. Unul în care va fi din nou mentor pentru Fabio Aru, rutierul care a terminat pe locurile 3 în Giro 2014 și 5 în Vuelta de anul trecut. 

Misiunea lui Tiralongo este și aceea de a aduce liderilor săi mâncare și geluri

Paolo, ai mers deja de 15 ani în pluton. Ce s-a schimbat în perioada asta?
S-au schimbat foarte multe. Cred că cel mai mult, din punct de vedere tactic. Înainte, când rulam ca un neo-profesionist, un debutant, aveai mai mult spațiu de manevră, era loc de inițiative personale, puteai rula fără a fi încorsetat de o tactică rigidă. Acum, totul se concentrează pe echipă, pe forța acesteia și pe liderul pe care trebuie să îl protejezi. Am învățat de-a lungul acestor ani cum să citesc o cursă, cum să-mi dau seama care sunt punctele importante și să îi ajut pe coechipierii mei mai tineri.

Simți că ciclismul e un sport mai tactic?
Da, e un sport în care lucrurile nu sunt la fel de ușoare ca în trecut. Altădată, liderii echipelor atacau cu mulți kilometri înainte de final. Dar lucrurile s-au schimbat. Echipele au devenit mai inteligente, și-au creat loturi extraordinare, iar atacurile vin foarte greu.

Care e job-ul tău la Astana? 
Muncesc pentru căpitanul meu atât cât pot, atât pe plat, cât și pe cățărare. Sigur, sunt zile când nu sunt la 100% din potențial și asta se vede. Dar și atunci încerc să fiu un gregario cât mai bun.

Cum e viața unui domestique în pluton? Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un ciclist pentru a îndeplini acest rol?
Un adevărat gregario (n.r. – termenul italienesc pentru domestique, ciclistul care se pune în slujba liderului de echipă) trebuie să își ajute echipa și să lupte până la ultima picătură de energie pentru liderul său. Și ești fericit doar atunci când liderul tău, liderul echipei, reușește un rezultat bun. Știi că ai contribuit la rezultatul bun, o mică parte din reușită e și a ta, și asta te face fericit.

„Sunt un gregario de lux!”

Fiecare echipă trece printr-un cantonament greu. Cum diferă regimul tău de antrenament față de cel al lui Aru sau Nibali?
Nu e foarte diferit, să știi! Anul acesta am fost în Teide, în Tenerife, și ne-am antrenat mult, am rulat chiar și 6-7 ore pe zi, iar asta ne-a ajutat mult. A fost o provocare mare, ne-a fost greu, dar doar așa poți reuși.

Muntele Teide, din Tenerife, oferă condiții perfecte pentru antrenamentul la altitudine pentru cățărători

Știu că cel mai bun rezultat al tău într-un Mare Tur a fost un loc 8 în Vuelta. Ți-ai dorit vreodată în carieră să fii un adevărat lider?
Atunci nu am fost liderul echipei, dar m-am simțit bine și am cerut să îmi fac propria cursă. Am terminat în primii 10, dar rămân un gregario. (râde) Unul de lux!

Ai mers în echipe cu cicliști senzaționali precum Contador, Nibali și, cel mai recent, Aru. Pentru care dintre ei ți-a plăcut să rulezi mai mult?
N-aș putea spune, e foarte greu să îi diferențiez. Toți sunt niște oameni extraordinari, dar și foarte, foarte diferiți. Dacă ar fi să îi descriu puțin, Contador este unul dintre cei mai tenace cicliști pe care îi cunosc. Nibali e foarte imprebizibil, în timp ce Fabio Aru e unul dintre viitoarele staruri ale ciclismului mondial: e carismatic, știe cu ce se mânâncă sportul ăsta și are o foame incredibilă de succes.

Ai concurat de cel puțin patru ori în fiecare dintre cele trei Mari Tururi. Care ți se pare cel mai frumos și de ce?
Cred că Giro este cel mai greu, cățărările sunt foarte lungi și abrupte. Plus că e plasat în luna mai, când vremea e încă instabilă și apar chiar și ninsori, adu-ți aminte doar ce a fost acum doi ani! În schimb, Turul Franței are o vreme mai bună, dar e și cel mai tacticizat, pentru că toată lumea vrea să-l câștige. Vuelta, acolo unde am și cel mai bun rezultat la general, este cel mai rapid Mare Tur, o competiție nebună, în care se poate întâmpla orice.

Paolo Tiralongo, la prima victorie din carieră, lângă Alberto Contador, fostul său lider de la Astana

Ai câștigat prima ta cursă abia în 2011, după 11 ani de profesionism. Cum te-ai simțit?
Pe moment, a fost senzațional! Nu a fost ceva greu, mă pregătisem bine. Fericirea a derivat din faptul că un prieten drag, Alberto Contador, cel care era și liderul echipei atunci, era lângă mine. A fost o emoție mare.

„Contador, Porte, Uran și Aru, marii favoriți”

Cum ai descrie Giro din acest an?
Întotdeauna e o competiție grea. Cred că echipele sunt foarte echilibrate, avem niște favoriți cerți, iar parcursul are câțiva munți dificili. Personal, cred că vor fi surprize mari, încă din prima etapă, contratimpul pe echipe.

Vei merge cu Fabio Aru, care crezi că e avantajul lui pentru victorie?
Am mai spus, cred că foamea sa de victorii e principalul său atu. Se cațără excelent, sper să fie în formă bună, pentru că a avut câteva probleme medicale. 

Pentru liderul său, Tiralongo face orice. Inclusiv pe mecanicul

Cine va rivaliza cu el pentru victorie?
Contador, Porte și Uran. Cred că ei sunt cei mai puternici în acest moment.

Spune-mi care sunt etapele decisive din acest Giro…
Un contratimp de 59 de kilometri este întotdeauna dificil. Acolo ești doar tu și propriile tale forțe, astfel că poți pierde foarte mult timp, chiar câteva minute bune. Plus, contratimpul vine în etapa a 14-a, când deja rutierii vor fi foarte obosiți. Două etape mai târziu, manșa de la Pinzolo la Aprica e foarte grea. Se trece de două ori peste Aprica, dar sunt și Passo del Tonale și Mortirolo, ceea ce va dinamiza cursa foarte mult.

Tu în ce formă ești? Ai reușit prima victorie în afara Giro, în Turul Trentino.
Contează mai puțin asta. E adevărat, am mers bine în Trentino, a fost o evadare lungă, cu mulți rutieri buni, dar m-am ținut bine. Eu voi face din nou munca de gregario, voi munci pentru Fabio Aru și voi balansa lipsa lui de experiență cu cunoștiințele mele. Suntem o echipă foarte bună și vom încerca să câștigăm Giro.