„Pot să-i redau ciclismului romanesc strălucirea de altădată, dar numai după ce pleacă Selejean!”

Bernd Bilal este unul din personajele de marcă din ciclismul
românesc,în ultimele două decenii,însă nu prin rezultatele sportive
obținute, ci prin investițiile masive făcute de domnia sa, la nivel
național. Bern Bilal este un fost sportiv român, de naționalitate
turcă, actualmente cu cetățenie germană, care a cutreierat Europa
ca sportiv (a pedalat în România până în 1971, apoi a fost
component al naționalei Turciei, cam 2 ani, după care a ajuns în
Italia, la o echipă de amatori din Milano) și s-a împlinit ca om de
afaceri în Germania.

Bernd Bilal : Mi-aduc aminte de anii când făceam eu ciclism – nu
era pluton mai mic numeric de 100 de cicliști, la orice categorie.
Erau centre puternice de juniori la Brăila, Cluj, Arad. În
cantonamente, rutierii de la loturi stăteau cu lunile, mai ales
iarna, ce sa spun, ne băteam cu străinii la orice cursă
internațională. Mă uit acum, când sunt 20 de cicliștiîntr-un pluton
e mare lucru, iar juniorii mici pedalează cu cei mari la un loc. Nu
mai sunt cluburi puternice, nu se mai mergeîn curse internaționale,
nu ne mai invită nimeni, nicăieri. Ciclismul românesc tinde spre
zero…

Reporter : Cu ceva vreme in urmă ați făcut și dumneavoastră
parte din această familie pe cale de dispariție
B.B.: După Revoluția din Decembrie ’89 am venit în țară cu mari
intenții, materializate, de altfel, așa cum mi-am dorit:
amînființat 5 cluburi cu numele de Bilal,în București, Brașov,
Brăila, Constanța. Am adus, fără exagerare, un tir plin cu
materiale de ciclism, pe care le-amîmpărțit gratis tuturor
echipelor de ciclism din România. Sportivii mei au dominat ani buni
campionatele naționale, ba chiar am câștigat și Turul României,
dacăîmi aduc bine aminte

Rep: Și unde sunt toate acestea, nu mai aveți nicio echipăîn
România, iar ciclismul românesc se duce totîn jos
B.B.: De mai bine de 10 ani, de când la Federație a venit Vasile
Selejean, a-nceput să se dărâme tot ce era bunîn ciclismul nostru.
Acest om nu și-a urmărit decât interesul propriu. A apelat la tot
felul de trucuri ca să dezbine familia de cicliști. M-a dezamăgit
total, este un om diabolic și plin de ură

Rep : Dar știu căîn adolescență ați fost prieteni, ba chiar
se lăuda că după Revoluție el v-a băgatîn ciclismul
românesc
B.B.:M-am apucat de ciclismîn 1966 și după 2 ani amînceput să
particip la curse. Acolo ne-amîntâlnit și am devenit prieteni. Dar
din 1971, de când am plecatîn Turcia, și până am revenitîn România
nu am luat legătura. Sigur, când am venit in București i-am propus
să facem un club de ciclism, al carui antrenor să fie el. În scurtă
vreme mi-am dat seama ce rău este și m-am descotorosit de el

Rep : Îl acuzați pe Selejean că a manageriat prost
ciclismul românesc, dar dumneavoastra i-ați predat ștafeta, că doar
ați fost și președintele Federației
B.B.: Pentru contribuția meaîn ciclism, mă refer la faptul ca aveam
club puternic și adusesem și multe materiale pentru biciclete,
oamenii m-au dorit ca președinte al forului de conducere. În
perioada 1991 – 1995 amîncercat să aduc un suflu nouîn mentalitatea
funcționarilor de acolo. Nu s-a putut chiar așa ușor, dar pornisem
pe drumul bun. Și când credeam că vom continua cu oameni mai
deschiși la minte, mai revoluționari, a intervenit ministrul
Mărășescu, la alegerile din 1995, și ni l-a băgat pe gât pe Vasile
Selejean. M-am retras, firește, educația mea nu era compatibilă cu
a lui.

Rep: Vă pare rău pentru acest abandon?
B.B.: Într-un fel, da, pentru ca iată unde a ajuns ciclismul
românesc, la faliment. Pe de altă parte, nu cred că Selejean m-ar
fi ascultat, iar el se baza pe sprijinul celor din fostul Minister
al Sportului. Cred ca aș fi pedalatîn gol, ca să mă exprim plastic.
Și dacă tot a venit vorba de Minister, am constatat că toți de
acolo formează un cerc vicios,în care unul maiîn funcțieîi acoperă
pe ceilalți să fure, pentru că nu se știe când va fi și el la
rândul lui apărat. Eu am crezut că un for tutelar apăra sportul și
deviza de fair-play, nicidecum fraudele și incompetența.

Rep : Dar trebuie să recunoașteți ca Selejean are meritul
organizării ne[ntrerupte a Turului României, fapt care nu este
laîndemâna oricui
B.B.: Pentru ciclismul românesc, această competiție nu maiînseamnă
nimic, de ceva vreme. Se desființează secții de ciclism, se
micșorează plutonul la Campionatele Naționale de șosea, velodromul
de la Dinamo este impracticabil, nu mai există loturi naționale și
stagii de pregătire centralizată, iar noi facem Turul României. Vin
bulgarii, grecii, italienii, care sunt abonați la premiile din Tur,
iau toți banii foarte ușor și pleacă. Ai noștri, pentru care a avut
grijă Vasile Selejean să fie dezbinați, rămân cu buza umflată. Cu
banii de la un Tur, s-ar putea face multe. Spun doar ca un centru
de ciclism la nivel național ar mai schimba ceva in sportul cu
pedale de la noi.

Rep : Să înțeleg că aveți un plan de redresare al
ciclismului românesc?
B.B. : Sigur că da, ba mai mult, am resursele materiale necesare
pentru a o lua de la capăt. Am și voință și cu câțiva oameni
cinstiți, ciclismul românesc va străluci din nou. Aștept să plece
Selejean, să nu mai aud de el.

autor: Ionel Pană