Rafal Majka, din nou regele munților în Turul Franței. Polonezul de la Tinkoff-Saxo a câștigat a treia etapă în doi ani, după un atac pe Tourmalet. Nibali a pierdut din nou timp

Rafal Majka (Tinkoff-Saxo) a câștigat etapa a unsprezecea din Turul Franței, care i-a purtat pe rutieri pe Col d’Aspin și pe Tourmalet, după o evadare lungă, în care și-a jucat perfect cărțile, atacând pe Tourmalet dintr-un grup care i-a mai conținut și pe Serge Pauwels (MTN-Qhubeka), Thomas Voeckler (Europcar) sau Dan Martin (Cannondale-Garmin). Favoriții au făcut meci egal și așteaptă etapa de joi, cu final pe Plateau de Beille

• Nibali a fost singurul mare favorit care a pierdut timp, ieșind, astfel, din top 10. Este un an groaznic pentru italian, care nu reușește să se bată nici pe cățărări de categoria a treia cu rivalii săi
• Majka, cel mai bun cățărător din 2014, e pe patru în topul tricoului alb cu buline roșii în 2015, cu 30 de puncte, 27 mai puține decât liderul Chris Froome
• Tinkoff-Saxo a punctat și prin Peter Sagan în clasamentul pe puncte, slovacul revenind în verde, după ce ieri tricoul a fost luat de Andre Greipel

Etapa de marți, cu final în premieră la Pierre-Saint-Martin, a fost o adevărată furtună perfectă. Una care l-a avantajat enorm pe Chris Froome (Sky), rutierul care încercuise primul final în ascensiune din Le Tour încă de la dezvăluirea traseului. A fost, practic, o etapă croită pentru britanicul care s-a detașat în uriaș favorit la victorie. O etapă aproape plată, cu puține dificultăți de traseu, în care echipa Sky nu a tras deloc în fruntea plutonului, Porte, Thomas sau Poels forțând exact în punctele-cheie ale cățărării pentru a rupe plutonul și a-l lăsa pe Froome cu poarta goală. O etapă în care Contador sau Nibali nu au avut ocazia de a-l provoca pe Froome pe coborâri sau pe ascensiunile precedente. O etapă în care britanicul s-a folosit de cele mai mici slăbiciuni ale adversarilor și i-a spulberat, având aproape trei minute avantaj în fruntea clasamentului general, cea mai mare diferență din istoria Turului Franței după zece etape! Și, în final, o manșă care a zguduit internetul, zvonurile și presupunerile despre un dopaj generalizat în echipa Sky revenind la suprafață, de zece ori mai puternice decât în 2013, la precedenta victorie a lui Froome în Tour de France.

48,1 km/h, media în prima oră. Ritm nebun!

Marii învinși erau, de fapt, toți adversarii britanicului. Dar mai ales Contador sau Nibali, care pierduseră minute bune. Ba chiar Nibali fusese anunțat de managerul Astanei, Alexandr Vinokourov, că nu mai este liderul echipei. Însă Rechinul, câștigătorul de anul trecut, putea avea o tresărire de orgoliu în etapa de miercuri. Putea Froome, însă, să aibă un meltdown, la fel ca în 2013, când după o reprezentație senzațională pe Ax-3-Domaines, o zi mai târziu a cedat și a pierdut timp față de adversari? Etapa era, cu siguranță, pe placul adversarilor săi, care puteau ataca pe Col d’Aspin sau pe Tourmalet, ascensiuni dure unde Froome putea fi izolat. 

Probabil că asta au gândit și adversarii britanicului. Și ăsta a fost și motivul pentru care evadarea s-a format târziu, după sprintul intermediar, unde Peter Sagan, colegul lui Contador, și-a recâștigat tricoul verde de la Andre Greipel. Ritmul a fost amețitor: prima oră s-a alergat cu 48,1 km/h, o medie imensă chiar și pentru Turul Franței. Dar, până la urmă, și după câteva atacuri interesante date de loserii zilei de ieri, Bardet și Pinot, mutarea decisivă a fost formată din Thomas Voeckler (Europcar), Rafal Majka (Tinkoff-Saxo), Serge Pauwels (MTN-Qhubeka), Steve Morabito și Arnaud Démare (ambii FDJ) Julien Simon (Cofidis) și Emmanuel Buchmann (Bora-Argon 18). Iar pe Col d’Aspin, Daniel Martin (Garmin-Cannondale) a făcut o cursă excelentă de recuperare și s-a alăturat grupului care avea deja peste șapte minute avans. Ba chiar a câștigat cățărarea, semnalându-și intențiile pentru tricoul alb cu buline roșii, de cel mai bun cățărător.

Atac decisiv pe Tourmalet

Iar Tourmalet, legendarul munte din Pirinei, a făcut numeroase victime. Pe o arșiță dură, de 33-34 de grade Celsius, trena Astanei a început să rupă încet, dar sigur, nume importante, precum Pinot, Barguil, Bardet sau Purito Rodriguez. Era și un semn că Vincenzo Nibali, omul care fusese umilit de managerul Alexandr Vinokourov se simte bine și ar putea ataca pe coborâre, acolo unde se simte ca… Rechinul în apă. Între timp, avansul fugarilor era în continuă scădere, iar Rafal Majka, cel mai bun cățărător din 2014 în Le Tour, a plecat în față, lăsându-i bine în spate pe foștii săi colegi de evadare. Polonezul a continuat să-și mărească avansul și pe coborârea legendarului Tourmalet, una periculoasă nu atât prin prisma virajelor și a lățimii drumului, ci mai mult prin prezența unor vaci, pe care Warren Barguil, de exemplu, a fost nevoit să le ocolească, trăgând o sperietură zdravănă.

Cățărarea din final n-a mai contat pentru Majka. Polonezul a mers în ritmul său, n-a forțat și a câștigat a treia etapă a sa din ultimii doi ani, depunându-și, totodată, candidatura pentru tricoul alb cu buline roșii. Martin a forțat pe final, a încercat să revină, dar diferența a fost prea mare, iar irlandezul a terminat, așa cum era de așteptat, pe locul secund, reușind cea mai bună performanță din acest sezon. Însă favoriții s-au menajat, pentru etapa de joi, una care se anunță legendară, cu final pe Plateau de Beille, singurul care a atacat fiind Bauke Mollema, atac suficient de puternic cât să-l rupă pe Vincenzo Nibali, aflat la unul dintre cele mai slabe Mari Tururi din carieră. După eșecul de ieri, Nibali a mai pierdut aproape un minut și în această etapă.