„Trabuc” prin Pirinei. Purito Rodriguez a câștigat legendara cățărare de pe Plateau de Beille. Froome, van Garderen, Quintana și Contador au făcut meci egal

După o primă jumătate a Turului Franței dezamăgitoare, Joaquim „Purito” Rodriguez (Katiușa) și-a luat revanșa în ultima etapă a „tripticului” din Pirinei, câștigând etapa a 12-a, cu final pe Plateau de Beille. Marii favoriți nu au reuțit să se rupă din pluton, ajungând în același grup, înaintea a trei etape mai facile, în care e greu de crezut că vor fi create distanțe importante. Podiumul rămâne, astfel, același: Froome-van Garderen-Quintana

• Purito (n.r. – Trabuc, în limba română) are două etape câștigate în Turul Franței: cea de joi și una în 2010, la Mende, când s-a impus în fața lui Contador și a lui Vinokourov
• Favoriții au făcut meci egal în etapa cu final pe Plateau de Beille. Atacurile lui Contador și Quintana au fost neutralizate, iar Froome are în continuare un avans de aproape trei minute în fața lui Tejay van Garderen

Acum aproape 20 de ani, Fabio Casartelli era considerat unul dintre cei mai talentați rutieri din pluton. La doar 24 de ani, Casartelli devenise deja campion olimpic și fusese convins să meargă pentru echipa Motorola, la care evolua și Lance Armstrong. Turul Franței se anunța promițător, după ce, cu o lună înainte, câștigase o etapă în Turul Elveției. Însă destinul a fost crunt pentru Casartelli. Pe 18 iulie 1995, Casartelli a suferit o căzătură pe coborârea lui Col de Portet d’Aspet, alături de mai mulți rutieri. Ceilalți s-au ridicat. El…nu. Acum 20 de ani, casca nu era obligatorie în pluton, iar italianul s-a izbit puternic, cu capul, de barierele de beton, fără vreo protecție. A murit câteva ore mai târziu la spital! În locul unde a avut loc tragicul accident a fost instalată o sculptură, iar plutonul îl onorează an de an pe Casartelli, atunci când Turul trece pe cățărarea care nu pare atât de dificilă la prima vedere.

Patru cățărări pe 35-37 de grade Celsius!

Col de Portet d’Aspet era cea mai facilă ascensiune din ziua de azi, în a 12-a etapă a Turului Franței. Meniul nu era deloc ușor: patru ascensiuni: una specială – Plateau de Beille, aflată la finalul cursei – două de categoria 1 și Portet d’Aspet, cotată doar la categoria a doua. Și, așa cum nota L’Equipe chiar pe prima pagină, toată lumea era împotriva lui Chris Froome (Sky). Dar condițiile nu erau deloc ușoare. După aproape 200 de kilometri în șa, pe temperaturi de 35-37 de grade Celsius, rutierii erau nevoiți să atace pe una dintre cele mai grele cățărări din Pirinei – o ascensiune de 15,9 kilometri, cu pantă medie de 7,9%, dar în care panta medie pe kilometru nu scădea sub 6,3% și asta abia în ultimii trei kilometri! Șansa adversarilor lui Froome era una minoră: fie să-l hărțuiască alternativ pe britanic, fie să își trimită locotenenți în evadare, care, mai apoi, să-i ajute pe ultima ascensiune. Un atac de departe, de pe a doua sau a treia cățărare a zilei, era atipic pentru Quintana, iar Nibali și Contador, oamenii care aveau inteligența tactică și echipa suficient de bună să apeleze la acest plan, nu păreau suficient de în formă pentru a duce la bun sfârșit mutarea.

Sky a lăsat evadarea să plece

Iar Movistar sau Astana exact asta au gândit, după ce i-au trimis în evadare pe Fuglsang, Westra sau Gorka Izagirre. După sprintul intermediar de la kilometrul 20, câștigat de Andre Greipel (Lotto-Soudal) chiar de ziua lui, s-a format o evadare-mamut, cu rutieri importanți pentru cățătările ce aveau să urmeze. Joaquim Rodriguez (Katiușa), Romain Bardet (AG2R-La Mondiale), Louis Meintjes (MTN-Qhubeka), Jakob Fuglsang (Astana), Michal Kwiatkowski (Etixx-Quick Step) sau Daniel Navarro (Cofidis) au fost acompaniați de alți 18 rutieri, pentru o evadare care s-a distanțat repede de pluton și care a ajuns și la nouă minute în fața plutonului, avantaj normal, având în vedere că Purito sau Fuglsang, cei mai periculoși rutieri de general, erau deja la 20 de minute în spatele liderului Chris Froome.

Surprinzător, distanța a crescut și mai mult, semn clar că Froome a dictat echipei sale să-și păstreze forțele pentru showdown-ul care avea loc pe Plateau de Beille. Practic, în vârful lui Port de Lers, penultima ascensiune a zilei, avantajul crescuse la aproape 13 minute, în timp ce în față, Georg Preidler (Giant-Alpecin), Sep Vanmarcke (LottoNL-Jumbo) și Kwiatkowski se detașaseră și aveau aproape un minut jumătate în fața foștilor săi colegi de evadare. Devenise deja clar că evadarea va reuși, însă puteau, oare, polonezul și belgianul să reziste în fața unor cățărători precum Fuglsang, Bardet, Purito Rodriguez sau Meintjes?

Purito, atac decisiv cu șapte kilometri înainte de final

Finalul părea extrem de dificil, mai ales că temperaturile ridicate erau înlocuite de o ploaie torențială cu grindină, care promitea să creeze spectacol la finalul cursei. Iar Kwiatkowski a luat condițiile meteo în piept, după ce l-a părăsit pe Vanmarcke pe primii doi kilometri ai lui Plateau de Beille. Evident, victoria de etapă era o miză imensă, iar în spatele polonezului, campionul mondial de anul trecut, se crease un grup format din Purito, Fuglsang și Bardet, cei mai buni cățărători din grup, care sperau să-și salveze Turul. Iar cu șapte kilometri înainte de final, un atac al lui Purito l-a „prins” și l-a lăsat în spate pe Kwiatkowski, polonezul nereușind să mai ducă ritmul impus de liderul Katiușei, care terminase Turul pe locul 3 în 2013.

În pluton, Tinkoff-Saxo a dus o trenă timidă, dar după doar câteva sute de metri, Majka și Kreuziger au renunțat, iar Porte și Geraint Thomas, coechipierii lui Froome, au preluat responsabilitatea. Atacurile cu Contador, Nibali sau Quintana au fost în van! Trena lui Sky a fost prea puternică, iar ceilalți favoriți au fost repede prinși. Primul atac care a rupt grupul a fost cel al lui Froome, însă britanicul a fost repede prins de ceilalți favoriți, fiind atacat imediat de Nairo Quintana. N-a fost, însă, o mutare decisivă. Toți favoriții au venit în același timp, la aproape șapte minute de Purito, doar Valverde smulgând o singură secundă în clasamentul general.