Turul Spaniei, în așteptarea lui Alberto Contador

Pornit la drum ca un eveniment… publicitar, în 1935, Turul Spaniei și-a croit cu greu drumul spre statutul de mare eveniment. Tulburările politice din secolul trecut s-au răsfrânt puternic asupra competiției, dar astăzi La Vuelta se numără printre cele trei mari tururi organizate an de an.

În 1935, ziarul Informaciones aplică formula de succes testată de L’Auto când a inițiat Turul Franței, și organizează prima ediție din Primera Vuelta ciclista a Espana. Cu un traseu de peste 3.400 de kilometri și mai mult de două săptămâni de cursă, Turul Spaniei își anunța intențiile de a deveni unul dintre reperele ciclismului mondial. Războiul Civil, apoi a doua conflagrație mondială și dictatura lui Franco au avut efecte negative asupra competiției, a cărei desfășurare era pusă mereu sub semnul întrebării. În 1955, Vuelta era abia la a zecea ediție, dar din acel an cursa a avut o desfășurare anuală, iar prestigiul ei a crescut în permanență. La finele anilor 50, marii cicliști ai vremii încep să devină interesați de Turul Spaniei, iar în 1963, când Jacques Anquetil se impunea în Vuelta, el devenea primul om din istorie care cucerea „tripla coroană”: Turul Franței, Turul Italiei, Turul Spaniei. Consacrarea competiției era deplină și nume precum Raymond Pulidor, Luis Ocan, Eddy Merckx sau Bernard Hinault încep să apară la star și să își treacă numele pe lista câștigătorilor. Și totuși, politica nu lăsa Turul Spaniei să își urmeze cursul firesc, iar Țara Bascilor dispare de la finele anilor 70 de pe traseu. Revine în 2011, dar după ce gloria acoperise mulți cicliști care participaseră în Vuelta. Tommy Rominger câștigă de trei ori la rând competiția (1992-1994), Laurent Jalabert acaparează toate clasamentele (1995), iar cățărarea de la Angliru apare în peisaj (1999). Cu o pantă ce atinge 23 la sută, Alto de l’Angliru este descrisă de cei care au urcat-o ca fiind „primul pas în Iad”. Roberto Heras se impune pe celebra ascensiune, dar va rămâne în istoria Turului Spaniei ca al doilea rutier ce se impune de trei ori la general: 2000, 2003, 2004. Spaniolul a câștigat chiar și a patra Vuelta, dar a fost descalificat, fiind prins dopat – 2005. Dar spaniolii se raportau deja la Alberto Contador (2008), la Alejandro Valverde (2009) sau la Juan Jose Cobo (2011), alți rutieri iberici ce aveau să cunoască dulcele gust al victorie.

În 2012, Țara Bascilor este din nou inclusă în program, dar pentru spanioli, La Vuelta se va învârti în jurul unui singur om: Alberto Contador. Ciclistul spaniol își va încheia perioada de suspendare dictată după cazul „clenbuterol”, astfel că la 18 august se va afla printre rutierii de la start. „Il Pistolero” și-a anunțat intenția de a participa la cursa din țara sa natală, ceea ce va duce la o creștere a interesului pentru o competiție dură și spectaculoasă în același timp. Prin tradiție, Turul Spaniei îmbină cățărări abrupte cu șosele mângâiate de briza mării, propune sosiri în locuri pitorești, încărcate de istorie, dar de multe ori trăiește în spatele Turului Franței sau a Turul Italiei. Anul acesta rețeta nu diferă prea mult, chiar dacă doar nordul se va bucura de spectacolul pe două roți. Șase finaluri în ascensiune, 37 de cățărări presărate și 40 de kilometri de contratimp sunt bornele la care se va raporta ediția din 2012 și care are șansa de a ieși din umbra celorlalte două mari tururi. Tot ce își mai doresc acum spaniolii este o victorie a idolului Alberto Contador.