„Infernul Nordului” sau cea mai grea cursă de o zi din lume. Cam așa poate fi caracterizat succint parcursul din Paris-Roubaix, cursa care va avea loc mâine (transmisiunea în direct a postului Eurosport va începe la ora 14:00), cu un start în micuțul oraș Compiegne și se va încheia după 254,5 kilometri obositori cu un tur pe velodromul din Roubaix. O cursă fără dealuri abrupte ca în Turul Flandrei sau Liege-Bastogne-Liege, fără munți înalți, dar cu 52,5 kilometri de pavate care macină pneurile bicicletelor, dar și sufletul și picioarele rutierilor. Competiția care are loc anual pe șoselele înguste din Nordul Franței este atât cea mai spectaculoasă din calendarul plutonului profesionist, cât și cea mai așteptată de specialiștii curselor clasice.*Fabian Cancellara a căzut de două ori în ultima săptămână și se resimte, dar rămâne principalul favorit la victorie în Paris-Roubaix
*Fabian Cancellara a căzut de două ori în ultima săptămână și se resimte, dar rămâne principalul favorit la victorie în Paris-Roubaix *Cursa din Nordul Franței aduce în fața rutierilor 27 de sectoare de piatră cubică în lungime totală de 52,5 kilometri *Hushovd, Phinney sau Vansummeren sunt cicliștii care pot da lovitura pe velodromul din Roubaix
Căzăturile apar des în „Infernul Nordului” și produc accidentări grave an de an
27 de sectoare pavate pentru 52,5 kilometri
Însă care sunt factorii care transformă Paris-Roubaix într-una din cele mai dificile competiții pe două roți din lume? În primul rând, cele 27 de sectoare pavate, în lungime de 52,5 kilometri care distrug nervii și picioarele rutierilor. Cu lungimi între 0,3 și 3,7 kilometri, bucățile de drum acoperite cu piatră cubică sunt cele care decid câștigătorul cursei. Deși cele mai importante sunt situate la distanță mare de final, fiecare sector poate pune probleme unui rutier care nu se concentrează la fiecare metru din cursă. Legendare în Paris-Roubaix sunt Tranșeea Arenberg (la 96,5 kilometri de sosire), numită în acest mod din cauza faptului că drumul este extrem de îngust, Mons-en-Pevele (49,5 kilometri de sosire) sau Carrefour de l”Arbre (18 kilometri înainte de final), fiecare din cele trei părți pavate menționate fiind notate cu cinci stele de organizatori.
Ce înseamnă Tranșeea Arenberg pentru rutieri?
Dar și Orchies, Hornaing sau Tilloy pot schimba situația în cursă, fiind presărate în momente în care oricine poarte face diferența. Spre exemplu, Boonen a câștigat pentru a patra oară Paris-Roubaix anul trecut după ce a declanșat o mutare pe Orchies, chiar înainte de Tranșeea Arenberg. Fiecare sector de pavate este îngrijit de o societate intitulata „Prietenii Paris-Roubaix”, care strâng fonduri, ba chiar repară pasajele pavate pentru ca acestea să poată fi folosite în fiecare an. „Din păcate, situația e critică în anumite pasaje, precum Mons-en-Pevele, Pont Gibus sau Camphin-en-Pevele. Fără ele, cursa nu ar mai fi aceeași”, spun membrii societății, care an de an merg înainte de cursă și îndepărtează nămolul de pe piatra cubică.
Cancellara s-a obișnuit să conducă plutonul pe pasajele pavate din Paris-Roubaix
Cancellara, favoritul „julit”
La capitolul favoriți, ediția 2013 a cursei din Nordul Franței pare a fi una extrem de săracă. Atât specialiștii, cât și casele de pariuri dau ca aproape sigură victoria lui Fabian Cancellara (foto sus, Radioshack-Leopard). Dublu câștigător în „Infernul Nordului”, în 2006 și 2010, elvețianul este un specialist al unor astfel de curse, demonstrând și în acest sezon o formă excepțională. „Spartacus” din pluton s-a impus în acest an în Marele Premiu E3 și în Turul Flandrei, ambele victorii venind după evadări pornite în momente cheie ale cursei. Însă Cancellara pare să aibă o problem de ordin fizic. „Am căzut de două ori pe partea stângă în ultima săptămână. Mai întâi în Scheldeprijs și apoi în antrenamente. Nu pot spune că am probleme, dar nu voi fi 100% în Paris-Roubaix. M-am julit serios, chair simt osul pe șold”, a spus Cancellara, care a ratat ediția trecută a competiției din cauza unei fracturi de claviculă pe care a suferit-o în Turul Flandrei. O veste bună pentru contracandidații lui Cancellara, care pot să dea o lovitură decisivă în cazul în care elvețianul are probleme. Însă cine poate să îi ia a treia victorie în Paris-Roubaix elvețianului?
Rutierii aleg chiar să meargă pe marginea drumului, prin iarbă și nisip, pentru a evita pavatele din Tranșeea Arenberg
BMC și Sky îl pot bate pe Cancellara
Să îl învingi de unul singur pe Cancellara, așa cum a reușit Johan Vansummeren în 2011, e aproape imposibil. Pentru piatra cubică oferită ca trofeu în acest sezon, doar o muncă de echipă perfectă poate să răstoarne calculele hârtie. Iar planul echipei BMC pare să fie conceput exact în această direcție. Cu Hushovd și Phinney vârfuri de lance, formația elvețiană mizează pe experiența și forța lui Marcus Burghardt și Manuel Quinziato, dar și pe viteza lui Daniel Oss și Greg van Avermaet, pentru a-l „zăpăci” pe favorit. O altă echipă care poate pune probleme e Sky, Edvald Boasson Hagen fiind suficient de experimentat pentru a beneficia de munca unor rutieri precum Geraint Thomas, Bernhard Eisel sau Ian Stannard. Însă așa cum au arătat Servais Knaven (2001), Magnus Backstedt (2004), Stuart O”Grady (2007) sau Johan Vansummeren (2011), oricine poate câștiga Paris-Roubaix într-o „furtună perfectă”. Cu Boonen absent în acest an, Omega Pharma-Quick Step va miza pe Sylvain Chavanel și Niki Terpstra. Garmin-Sharp îl are pe Vansummeren, în timp ce Argos-Shimano avansează numele lui John Degenkolb. „Cancellara poate fi bătut. Nu e imposibil, totul se poate întâmpla într-o asemenea cursă”, a comentat Johan Vansummeren pentru „L”Equipe”.
Cursa care încheie cariere
Belgianul Johan Museeuw este una dintre gloriile care au rămas în istoria Paris-Roubaix, după ce ciclistul care și-a petrecut mare parte din carieră la Mapei a câștigat de trei ori „Infernul Nordului” (1996, 2000 și 2002). Însă cursa pe care Museeuw (foto centru) a iubit-o atât de mult putea să îi aducă și finalul carierei belgianului. „Leul Flandrei” a căzut în 1998 în pasajul pavat „Bois de Wallers”. Nisipul și noroiul care i-au ajuns pe picior au cauzat o infecție puternică, în urma căreia s-a luat în calcul chiar amputarea piciorului. Museeuw a refuzat categoric, a luptat împotriva bolii și a revenit mai puternic, câștigând de două ori competiția după acest episod.
Cursa aceasta este o prostie. Muncești ca un animal. Nu ai timp să urinezi, să gândești, nu ai timp de nimic. Doar muncă prin pavate. Aluneci în noroi, e o prostie! Dacă voi mai veni vreodată aici? Sigur, e cea mai frumoasă cursă din lume!” Theo de Rooij, fost rutier olandez
Paris-Roubaix e o prostie fără margini Bernard Hinault, câștigător în 1981
Alături de Roger de Vlaeminck, Tom Boonen este rutierul care a câștigat cele mai multe ediții de Paris-Roubaix, patru
Ultimii câștigători ai Paris-Roubaix
2003 – Peter van Petegem (BEL / Lotto-Domo) 2004 – Magnus Backstedt (SWE / Alessio-Bianchi) 2005 – Tom Boonen (BEL / Quick Step-Innergetic) 2006 – Fabian Cancellara (ELV / Team Saxo Bank) 2007 – Stuart O’Grady (AUS / Team CSC) 2008 – Tom Boonen (BEL / Quick Step) 2009- Tom Boonen (BEL / Quick Step) 2010 – Fabian Cancellara (ELV / Team Saxo Bank) 2011 – Johan Vansummeren (BEL / Garmin-Cervelo) 2012 – Tom Boonen (BEL / Omega Pharma-Quick Step)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER