Un norvegian prin ploaie. Surprinzătorul Kristoff a câștigat Milano – San Remo

Alexander Kristoff (Katiușa) a câștigat prima cursă clasică „monument” a sezonului, impunându-se după 294 de kilometri biciuiți de ploaie, în Milano-San Remo. Norvegianul i-a învins la sprint pe Fabian Cancellara (Trek) și Ben Swift (Sky)

Kristoff este medaliatul cu bronz din cursa pe șosea de la Londra din 2012

Startul cursei din Milano a fost unul așteptat de mulți fani ai ciclismului

„La Classicissima” sau „Clasica primăverii”. Așa este supranumită Milano – San Remo, prima clasică importantă a primăverii. Una specială pentru plutonul profesionist, pentru că, spre deosebire de dealurile criminale din Turul Flandrei și de pavatele din Paris-Roubaix, sprinterii chiar au o șansă să câștige cursa. Chiar dacă dealurile Cipressa și Poggio vin în ultima treime a cursei de 294 de kilometri, rampele nu sunt suficient de puternice pentru ca sprinteri precum Cavendish, Greipel sau Degenkolb să fie scuturați din pluton. Cu toate acestea, în pluton se spune că Milano – San Remo e, de fapt, o adevărată loterie. „Dar cine ar putea spune că am câștigat loteria de șapte ori cu același bilet”, povestea Eddy Merckx, cel mai titrat rutier în „Classicissima”. Însă, cel mai probabil, cursa va deveni și mai imprevizibilă din anii următori pentru că actuala ediție a Milano – San Remo ar putea fi ultima câștigată de un sprinter, după ce norvegianul Alexander Kristoff (Katiușa) s-a impus cu o bicicletă în fața lui Fabian Cancellara (Trek)

Alba-neagra cu sprinterii

Organizatoarea cursei, RCS Sport, aceeași companie care se ocupă de destinul Turului Italiei, se pregătește să condimenteze finalul „Classicissimei”. Au încercat încă din acest an, prin introducerea ascensiunii Pompeiana, o ascensiune cu rampe maxime de 13%, care ar fi scuturat, cu siguranță, viteziștii. Când parcursul a fost anunțat, Cavendish, Greipel sau Demare au anunțat că nu vor veni în Milano – San Remo, întrucât nu ar fi avut nicio șansă la victorie. Din contră, Froome sau Nibali își setaseră deja „Classicissima” ca obiectiv principal în această primăvară. Doar că ploile din iarnă au produs alunecări serioase de teren în zona ascensiunii, iar drumul spre Pompeiana nu a mai fost considerat suficient de sigur pentru a organiza o cursă.

Așa arăta finalul de pe Poggio, cu o oră înainte ca rutierii să treacă peste ascensiune

Ploaia a încurcat lucrurile

Evident, lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade. Cavendish, Greipel sau Degenkolb au anunțat deja că revin în cursă, în timp ce Froome și Nibali și-au modificat programul. Însă pentru ca sprinterii puri să fie favorizați, era nevoie de o vreme cât mai bună între Milano și stațiunea de la Marea Ligurică. Nu a fost însă cazul. Evident, lucrurile nu au stat atât de rău ca în 2013, când ninsoarea puternică i-a obligat pe organizatori să neutralizeze o parte din cursă, iar rutierii au fost transportați aproape 100 de kilometri cu autobuzele pentru a nu îngheța pe traseu. Doar că ploaia nu i-a evitat pe cei 200 de cicliști care au luat parte la competiție.

Deși prognoza meteo anunța episoade ploioase de-a lungul celor 294 de kilometri, nimeni nu aștepta o ploaie atât de puternică la mijlocul parcursului. Amestecați cu grindină, stropii i-au încetinit pe rutieri și au transformat fiecare pedală dată într-un adevărat chin, chiar lângă coasta ligurică. Iar temperaturile de sub 10 grade au adăugat încă o dimensiune suferinței rutierilor, lucru demonstrat și de Luca Paolini (Katiușa), unul dintre favoriți, care și-a încălzit mâinile înghețate stropindu-le cu ceai cald din bidonul oferit din mașina echipei ruse. Dar Matteo Bono (Lampre Merida), Nathan Haas (Garmin-Sharp), Nicola Boem (Bardiani), Antonio Parrinello (Androni Giocattoli), Maarten Tjallingii (Belkin), Jan Barta (Netapp-Endura) și Marc de Maar (UnitedHealthCare), cei șapte evadați ai zilei, au știut că nu au nicio șansă, deși au avut 10 minute avantaj în fața plutonului la mijlocul cursei și 5 minute și jumătate cu 50 de kilometri înainte de final.

Nibali a așteptat să plece în evadare încă din momentul în care a semnat lista de start

Doar că trena impusă de echipele Katiușa și Cannondale a redus, încet dar sigur, handicapul plutonului. Motivul? Echipa rusă avea rutieri care se puteau descurca excelent și după o evadare – Luca Paolini – cât și la sprint – Alexander Kristoff. Cannondale a mutat ofensiv, evident, pentru slovacul Peter Sagan, locul 2 în 2013 și locul 4 în 2012 în Milano – San Remo. Concluzia? Încă de pe Cipressa, cu 30 de kilometri înainte de final, plutonul s-a fragmentat, după ce Alessandro de Marchi, coechipierul lui Sagan, a înăsprit ritmul. A fost și momentul când Vincenzo Nibali (Astana) a țâșnit din pluton, cunoscută fiind abilitatea sa de a-și distanța rivalii atât pe ascensiune, cât și pe coborâre. Iar în doar 5 kilometri, câștigătorul Giro din 2013 a pus 28 de secunde între el și pluton. Doar că „Rechinul” nu a avut nicio șansă, avantajul crescut la aproape 50 de secunde fiind spulberat în doar câteva secunde pe Poggio, mutarea lui Nibali venind mult prea devreme.

Kristoff, sprint senzațional

Nici ultima ascensiune a zile nu a reușit să cearnă sita, iar victoria s-a dat la un sprint masiv, în care au fost implicați toți favoriții, doar că munca echipei Katiușa a adus și roadele sperate. Lansat excelent de Luca Paolini, Alexander Kristoff a țâșnit senzațional și a profitat de faptul că Mark Cavendish, câștigătorul din 2009, nu a mai avut forța necesară pentru a se mai bate la victorie. Norvegianul de 26 de ani, care a venit în 2012 la Katiușa, a câștigat clar, cu peste o lungime de bicicletă, în fața lui Fabian Cancellara (Trek), podiumul fiind completat de britanicul Ben Swift (Sky). A fost a doua victorie în acest sezon pentru Kristoff, care se mai impusese într-o etapă din Turul Omanului, dar și cel mai mare succes din cariera norvegianului, care fusese medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice de la Londra.

Publicat: 23 03. 2014, 18:23

Actualizat: 23 03. 2014, 19:40

Articole recomandate