„Vreau medalia de aur, traseul mi se potrivește, sunt în formă”. Edi Grosu visează la locul 1 la Jocurile Europene. Ce șanse are sportivul nostru

Eduard Grosu visează la o medalie la Jocurile Europene, în cursa de șosea care va avea loc duminică. În mare formă după Giro, ciclistul nostru va avea handicapul unei echipe slabe, astfel că un rezultat mai la îndemână ar fi clasarea între primii 10.

Dacă proba de contratimp de la Jocurile Europene a fost câștigată, fără probleme, de rutierul lui Sky, Vasil Kiryienka (fost loc 4 la Mondiale în proba similară), care a pus peste un minut față de locul secund, Stef Clement, cursa de șosea se anunță una mult mai echilibrată.  Traseul este unul destul de dificil, rutierii urmând a parcurge 15 tururi. Asta înseamnă că vor trece de 15 peste o cățărare destul de scurtă (1,7 kilometri), dar suficient de abruptă, care, la capătul a peste 200 de kilometri de cursă, va turna plumb în picioarele multor cicliști.

Fiind un traseu utilizat pentru prima oară în ciclismul mondial, este destul de greu să se anticipeze care va fi scenariul. Mai ales că echipele din World Tour nu sunt prezente, rutierii trebuind să se bazeze exlcusiv pe conaționalii lor. O evadare, astfel, are șanse destul de bune de reușită, dar va conta foarte mult și componența acesteia. Dacă una dintre marile forțe europene – Spania, Franța, Italia, Olanda sau Belgia – va rata mișcarea, este de așteptat să ducă trena în pluton pentru a-i aduce înapoi pe atacanți.

Caz în care Edi Grosu are o șansă bună, el fiind printre cei mai buni dintre sprinterii care vor fi prezenți mâine în cursă. Ocupant al unui loc 5 în etapa a 13-a din Giro, câștigată de Sacha Modolo (Lampre), sportivul nostru de 22 de ani poate dezvolta o viteză amețitoare pe final de cursă. Sprinterii puri vor fi mai mult ca sigur scuturați, astfel că nu mulți vor putea să îi țină piept lui Edi în măsura în care etapa se termină cu un sprint redus, de 30-40 de cicliști.

Marele dezavantaj al lui Edi este că nu va avea la dispoziție o echipă competitivă, care să îl poziționeze ideal în final. Daniel Crista, Andrei Nechita și Lars Pria nu au suficientă experiență la cel mai înalt nivel și, chiar dacă vor lucra pentru Grosu, acesta va fi aproape sigur singur pe final, când va trebui să „ia” roata corectă pentru a avea șanse la sprint.

„Plec cu gândul la victorie, traseul mi se potrivește, sunt în formă. Dacă echipa națională va lucra pentru mine, cu siguranță voi putea face un rezultat foarte bun„, spunea Edi înainte de competiție.

Cum am menționat anterior, cursa nu are un favorit clar. În măsura în care medaliile se vor decide la sprint, Italia pare a pleca având prima șansă (ea va fi și echipa interesată cel mai mult ca evadarea să nu reușească). Nizzolo și Viviani sunt extrem de rapizi și pot trece fără mari probleme peste cățărare. În plus, au locotenenți devotați, lucru care cu siguranță va conta. Problema pentru italieni este că au două săbii în aceeași teacă, iar acest lucru foarte rar este un lucru pozitiv. Este, dacă vreți, cazul de anul trecut de la FDJ, când Bouhanni și Demare își clamau fiecare rolul de lider în cursele/etapele de sprint.

Belgia va avea și ea un cuvânt greu de spus, Tom Boonen revenindu-și complet după accidentarea avută în primăvară. În cazul în care rutierul lui Etixx nu va fi totuși la nivelul maxim, Tiesj Benoot – marea speranță a ciclismului belgian pentru clasice – și Jens Keukeleire pot emite pretenții la o clasare bună.

Nu în ultimul rând Franța – prin Alaphilippe (care, totuși, a părut extrem de obosit în Dauphine după sezonul excepțional avut) -, Rusia (Tsatevich), Slovacia (Mezgec), Olanda (Wouter Wippert) sau Belarus (Hutarovich) se pot implica în bătălia pentru un loc pe podium.

În cazul în care evadarea va avea succes, ar trebui să ne așteptăm ca rutieri ca Luis León Sanchez (Spania), Ilnur Zakarin (Rusia), Maciej Paterski (Polonia), Stijn Vandenbergh (Belgia) sau Niki Terpstra și Stef Clement (Olanda) să fie printre laureați.

1 medalie a cucerit până acum România la Jocurile Europene: argint în proba de caiac dublu feminin, pe distanța de 500 de metri (Roxana Borha și Elena Meroniac)