Cine câștigă, cine pierde cu noua Lege a Educației Fizice și Sportului? Modelul „Ungaria” cu finanțarea susținută a sporturilor de interes național e departe. Problema sportului în privința finanțării este în altă zonă
Ministerul Tineretului și Sportului a inițiat de curând cu un proiect de act normativ, de modificare și completare a Legii 69/2000 a Educației Fizice și Sportului. Forul condus de Elisabeta Lipă a venit cu câteva propuneri care au stârnit deja discuții complexe în fenomen, așa cum era de așteptat, pro și contra. ProSport a decis să se oprească asupra a trei modificări importante, care vizează Federațiile (punctul cel mai fierbinte al discuțiilor din această perioadă), finanțarea cluburilor pe Legea 69/2000 de autoritățile locale și renta viageră. În primul episod abordăm „organizarea și funcționarea federațiilor”.
Sportul românesc se află într-o situație proastă în aceste vremuri, după ce s-a degradat de la an la an după 1990. Toată lumea este de acord că anumite lucruri trebuie să se întâmple, legislativ, strategii, proiecte etc, astfel încât prăbușirea să fie stopată, iar sportul să înceapă să „clocotească” din nou, să fie până la urmă un mod de viață pentru națiune. Este de prisos să mai amintim ce însemnătate are sportul într-o societate, din punct de vedere al sănătății, economiei, etc.
În primul rând, modificările trebuie făcute din punct de vedere legislativ. După cum se specifică și în Expunerea de Motive a MTS, din 2000 și până în prezent, Legea 69/2000 a fost modificată de 20 de ori, secvențial, de cele mai multe ori punctual: „În domeniul sportului de performanță se constată o scădere accentuată a potențialului de reprezentare a României pe plan internațional, reflectată cel mai elocvent de numărul redus de sportivi calificați la Jocurile Olimpice Rio de Janeiro -2016, în comparație cu edițiile din anul 2000 sau 2004. Se impune modificarea și completarea cadrului legislativ atât în ceea ce privește organizarea și funcționarea federațiilor sportive cât și în privința drepturilor și obligațiilor sportivilor de performanță. De asemenea, se impun unele completări și precizări fără echivoc a rolului autorităților admnistrației publice centrale și locale în susținerea și dezvoltarea sportului pe diferite paliere ale activității”.
Organizarea și funcționarea federațiilor sportive
Este subiectul care a stârnit cele mai multe polemici de când proiectul de lege a fost pus în dezbatere publică. Până nu demult, foarte mulți oameni din fenomen au fost de acord, au militat pentru faptul că la nivel național se impune o strategie prin care să fie finanțate foarte bine 8-10 discipline sportive, să devină un fel de sporturi naționale. Spre exemplu, Ungaria a întocmit un program prin care finanțează susținut – cum s-ar spune cu buget nelimitat – 6 sporturi pe care oficialii de la Budapesta le consideră de interes național, printre care kaiac-canoe, înot, polo, fotbal, handbal. Restul primesc de la stat bani mai puțini, gradual, federațiile fiind împărțite pe categorii.
Bugetele federațiilor (prima grupă valorică) pe 2016 primite de la MTS
În România, în momentul de față, sunt constituite 73 de federații, toate au același statut juridic, aceleași drepturi și obligații, toate sunt de utilitate publică și interes național (!), au acces la finanțare de la bugetul de stat, fie că vorbim de handbal sau de vovinam viet-vo-dao! Dintre acestea, 61 au încheiat contracte de finanțare cu MTS, restul de 12 (fotbal este un caz aparte, este un fel de stat în stat), printre care boxul, golful, patinajul au probleme interne și până nu și le rezolvă nu pot încheia contracte de finanțare cu MTS.
„Valoarea, amploarea și importanța activității celor 73 de federații, diferă foarte mult. Din acest punct de vedere nu pot fi comparate sporturile cuprinse în programul jocurilor olimpice sau recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic cu sporturile neolimpice. Pe plan internațioal se aplică un tratament diferențiat, respectiv sporturile dezvoltate cu arie mare de răspândire, cu bună guvernanță, cu un sistem competițional bine organizat, cu grad de concurență ridicat, sunt recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic, celelalte sporturi nu. Față de această situație, se introduce diferențierea federațiilor în două categorii, respectiv:
a) federații sportive naționale, care pot funcționa numai la discipline sportive/ramuri de sport recunoscute de Comitetul Internațional Olimpic și care au un nivel de performanță și dezvoltare semnificative în România, conform condițiilor stabilite prin noul articol 35, alin.(1). Acestea își păstrează toate drepturile și obligațiile prevăzute în forma actuală a legii și primesc, în plus față Certificatul de Identitate Sportivă, Brevetul de Federație Sportivă Națională;
b) federații sportive, care pot funcționa la discipline sportive/ramuri de sport a căror practicare este oficial recunoscută în România, dar care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi federație sportivă națională. Federațiile sportive nu mai au calitatea de utilitate publică și de interes național și nu pot accesa fonduri de la bugetul de stat prin Ministerul Tineretuui și Sportului.
Apartenența la una dintre cele două categorii este un proces deschis, respectiv o federație sportivă poate deveni federație sportivă națională dacă îndeplinește condițiile specifice sau o federație sportivă națională poate trece în categoria federațiilor sportive dacă nu mai îndeplinește condițiile.
Această modificare urmărește creșterea potențialului de reprezentare a României la sporturile consacrate și de notorietate pe plan internațional, mai ales cele cuprinse în programul jocurilor olimpice și care au tradiție și potențial de performanță în țara noastră. Scopul principal este, ca într-un interval de 8-12 ani, România să revină între primele 10-15 națiuni la jocurile olimpice”, motivează MTS.
Textul de lege care a stârnit controversele se prezintă în felul următor:
„Articolul 35 se modifică și va avea următorul cuprins:
Art. 35 (1) O federație sportivă poate dobândi statut de federație sportivă națională dacă funcționează pentru o disciplină/ramură de sport recunoscută de Comitetul Internațional Olimpic și dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții:
a) are ca membri cel puțin 30 de cluburi sportive active și cel puțin 600 de sportivi legitimați activi;
b) a participat la una dintre ultimele trei ediții ale Jocurilor Olimpice sau Jocurilor Olimpice de Tineret.
(2) Potrivit prezentei legi, federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național și de utilitate publică.
(3) Data dobândirii statutului de federație sportivă națională este data emiterii de către Ministerul Tineretului și Sportului a Brevetului de Federație Sportivă Națională.
(4) Brevetul de Federație Sportivă Națională se înregistrează întro secțiune specială a Registrului Sportiv.
(5) Statutul de federație națională este supus confirmării anuale din partea Ministerului Tineretului și Sportului”.
Bineînțeles, dacă s-ar aplica criteriul „a participat la una dintre ultimele trei ediții ale Jocurilor Olimpice sau Jocurilor Olimpice de Tineret„, atunci foarte multe federații ar pierde finanțarea de la stat. Doar vreo 25-30 de federații s-ar bucurat de prezența la întrecerile supreme internaționale!
De aici au plecat și foarte multe speculații, discuții contradictorii, ba că astfel ar dispărea și federații naționale importante, precum volei, șah, rugby, lupte etc! De fapt, inepții! În primul rând că nu dispare nicio federație națională, ci prin noua lege se pune doar problema dacă va mai fi finanțată sau nu de la bugetul de stat. Apoi, Comitetul Internațional Olimpic recunoaște în prezent 70 de Federații Internaționale, olimpice și neolimpice: 28 de federații la sporturi olimpice de vară, 7 federații la sporturi olimpice de iarnă și 35 de federații neolimpice. În această ultimă categorie, intră, printre altele, FI de Automobilism, Baseball, Biliard și Snooker, Fotbal american, Bowling, Bridge, Șah, Cricket, Dansuri Sportive, Karate, Motociclism, Orientare, Squash, Sumo, Surfing, Wushu etc.
Federațiile care nu se încadrează la criteriul legat de participarea la Jocurile Olimpice, pot obține, totuși, lejer brevetul de Federație Sportivă Națională dacă au cel puțin 30 de cluburi sportive și cel puțin 600 de sportivi legitimați.
Conform noii legi, printre federațiile care vor fi afectate, care teoretic n-ar mai prinde finanțare de la bugetul de stat, s-ar număra: Arte Marțiale, Culturism și Fitness, Fotbal Tenis, Karate Kyokushin, Karate Tradițional, Kempo, Powerlifting, Scrabble, Go, Taekwondo ITF, Aikido, Vovinam viet-vo-dao! Nu vor primi finanțare de la bugetul de stat atât timp cât nu se vor transforma în departamente în cadrul unor federații apropiate ca stil și recunoscute de CIO. Spre exemplu, Comitetul Internațional Olimpic recunoaște World Karate Federation (WKF).
Prin noua lege, MTS încearcă să dețină un control mai mare și asupra federațiilor. Dacă vor dori finanțare de la stat vor trebui să respecte și niște statute, regulamente. În ultimii ani au fost nenumărate cazuri în care federațiile și-au încălcat frecvent statutele, dar nu au putut fi trase la răspundere. Până acum, MTS nu a avut un control.
În momentul de față, câteva lucruri sunt foarte clare: anumite lucruri trebuie schimbate în sportul românesc pentru a scoate din nou în față și performanța sportivă, dar în același timp toate federațiile sportive vor bani de la bugetul de stat, vor anumite avantaje. Legea 69/2000 revizuită poate ar rezolva anumite aspecte, însă marea problemă a sportului vine dintr-o altă zonă și deocamdată nimeni nu se axează pe acest lucru, Legea Sponsorizării. Privatul nu se „bagă” la sprijinirea sportului pentru că nu este încurajat! Și atât timp cât sportul va sta doar cu mâna întinsă la stat, nu va reuși să iasă din impas, indiferent câte modificări vor fi aduse la Legea 69/2000. Sunt slabe speranțe ca acel procent de 0,3% din PIB pentru sport să fie mărit în următorii ani, 1% așa cum este în general afară și cum îl solicită mulți oameni de sport este mai degrabă doar fantasmagorie la cum privește clasa politică sportul românesc, astfel că o soluție pentru bani mai mulți în sport ar fi tot accesarea fondurilor din mediul privat. Dar cum se încurajează acest fenomen?
Atenția sportului, lobby-ul poate ar trebui să se axeze și către Ministerul Finanțelor, așa vor trăi toate federațiile, toți cei care militează pentru ideea de sport, așa se vor îmbunătăți și performanțele federațiilor cele considerate de top. Altfel, peste ani vom constanta că problemele sportului românesc sunt aceleași, dacă nu și mai grave!
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?