Cum arată tăieturile unuia dintre baschetbaliștii înjunghiați la Brăila și mărturia sa înfiorătoare: „Te urăsc. Ai vrut să mă omori! Simțeam loviturile de cuțit, dar trebuia să lupt pentru viața mea” | FOTO ȘOCANT
Darrell Bowie, unul dintre baschetbaliștii americani înjunghiați la Brăila, a plecat în Statele Unite ale Americii, chiar dacă medicii români nu și-au dat acordul. Sportivul nuc rede că va mai reveni în țara noastră și că-l urăște pe cel care l-a atacat, interlopul Daniel Gabriel Husein, zis Dasaev.
„Simt doar ură! Ai vrut să mă omori, să mă desparți de fetița mea! Nu te plac, te urăsc! Îmi aduc aminte ce privire avea. Numai furie. De ce? Când un om te lovește cu cuțitul în stomac, în gât, e clar că vrea să te omoare. Nu vreau decât să sufere consecințele faptelor sale”, a spus Bowie, conform Gazetei Sporturilor.
Bowie și Joseph McClain abia semnaseră cu ACS Cuza Sport Brăila, când au fost atacați pe terasa unui local din Brăila. Primul a continuat mărturia cutremurătoare: „Nici acum nu înțeleg de ce ne-au atacat. Au sărit vreo 8-9 tipi pe noi. Nu le spusesem nimic, nu provocasem pe nimeni, nu a fost vorba despre nicio fată, cum am văzut că a apărut prin media. Doar colegul meu, Joseph, era cu o fată, dar nu era iubita lui, ci doar o prietenă foarte bună.
Abia ajunsesem în club, de vreo jumătate de oră. Eram în picioare, în zona toaletei. Acolo, un tip m-a împins brutal din spate. Era acel Dasaev, dar atunci nu știam cine e. M-am întors și l-am îmbrâncit și eu. A zis ceva în românește, dar nu am înțeles. Oricum, nu erau scuze.
M-a lovit cu pumnul, iar eu am ripostat la fel. Totul s-a petrecut extrem de repede. Nu mai știu când a apărut acel cuțit în mâna lui. A început să mă lovească, să mă taie, am simțit prima lovitură, în zona abdomenului, apoi celelalte. M-a înjunghiat în șapte, opt locuri. Peste tot! Pe față, pe gât, pe mâini, pe abdomen”.
„Trebuie să lupt pentru viața mea”
Sportivul american a detaliat: „Simțeam loviturile de cuțit, dar nu mă gândeam decât că trebuie să lupt pentru viața mea, să nu cad, să nu îmi pierd cunoștința. Eram plin de sânge, simțeam durerea, dar eram cu gândul la fetița mea, Malia. Nu voiam să mor, să o las singură! Nici nu mai știu cum am reușit să ieșim în stradă, să fugim. Apoi a venit salvarea, am ajuns la spitalul din Brăila. Foarte repede, medicii m-au anesteziat și am intrat în operații. M-am trezit a doua zi, când am fost transferat la București”.
Bowie nu are o părere rea despre România, în ciuda evenimentul care era să-i curme viața. „Încă nu am trecut, psihic, peste asta. Fizic, medicii mi-au spus că o să mă recuperez în vreo două luni. Dar psihic, va dura mai mult. Aici e locul în care am fost atacat, era să-mi pierd viața. Nu asta e părerea mea despre România. Am întâlnit oameni drăguți, amabili, săritori, gata să te ajute. Dar am avut ghinion să nimeresc într-o situație pe care n-aș fi crezut că o pot întâlni chiar eu”.