Daniel Brata: „Judo nu este un sport al răzbunării!”

Un tip deschis, Daniel Brata vorbește cu sinceritate despre
bucuriile și dezamăgirile din viața unui sportiv, despre gândurile
de renunțare, dar mai ales despre detașarea cu care trebuie să
treci peste victorii și înfrângeri.

Care a fost cel mai greu moment de până
acum?
Când am fost operat de menisc la ambii genunchi. Eram la lotul de
juniori, aveam 16, 17 ani și mă gândeam că s-a terminat cu visul
meu de a face performanță în judo.

Dar cel mai fericit?
Prima medalie mare la seniori, în 2005, la Europene. Bronzul
cucerit atunci m-a echilibrat foarte mult, mi-a arătat că prin
multă muncă totul e posibil.

Te-ai gândit vreodată să renunți?
În 2003, în ultimul an de juniorat, eram la CSM Baia Mare, nu
ieșisem campion național niciodată, nu eram prea convins de ce urma
să fac și am zis că la terminarea liceului o să mă las. Însă la
începutul anului am primit o ofertă de la Dinamo Brașov și pe care
am acceptat-o.

Cum reușești să rămâi cu picioarele pe pământ după o
medalie?
Sunt foarte multe concursuri și trebuie să uiți repede, ca să te
mobilizezi pentru ce urmează. Dacă nu, se întâmplă să mergi la
concurs, să dea un advesar cu tine de saltea, să pierzi din primul
tur și atunci cobori automat cu picioarele pe pământ.

Ce ai câștigat din practicarea acestui
sport?
Am învățat să fiu mai puternic în felul de a gândi, să lupt pentru
ceea ce îmi doresc să obțin, să fiu mai calculat, să îmi stăpânesc
mai bine emoțiile, să fiu mai ordonat, să îmi organizez mai bine
viața.

Cum este omul Daniel Brata?
Deși sunt un tip mare așa, sunt foarte liniștit (râde). Sunt de
gașcă, îmi place să mă amuz, să fac glume. Nu sunt un tip care ține
dușmănie, ranchiunos.

Ce te enervează?
Oamenii care nu spun lucrurile pe față și îți spun ceea ce vrei tu
să auzi sau ce dă bine, care nu sunt în stare să te privească în
ochi și să îți spună adevărul.

Lacrimi înainte de Beijing
Când ai plâns ultima dată din cauza
judo-ului?
Cred că în 2008. Era o competiție înainte de Europene, era un
turneu de calificare la Jocurile Olimpice de la Beijing, mă băteam
cu un japonez pe care îl conduceam cu waza-ari, mai aveam 25 de
secunde și câștigam meciul. Însă a făcut o mișcare și m-a învins
prin ippon, iar în acel moment mi-am dat seama că e posibil să fi
ratat calificarea la JO și mi-au apărut lacrimi în ochi.

La ce te gândești când intri pe tatami?
La ce am de făcut, îmi repet încă o dată planul tactic și încerc să
mă țin de el, mă gândesc ce prize să fac, cum să mă bat. Important
este să nu îți subestimezi niciodată adversarul, să îl tratezi ca
egalul tău.

Ai folosit vreodată ce ai învățat în judo în viața de zi cu
zi?
Judo-ul nu te învață să te bați, ci să ocolești disputele, e un
sport disciplinat, nu al răzbunării sau al bătăilor aiurea. S-a mai
întâmplat, e drept, să mă ajute ce am învățat în sală, dar am
folosit destul de rar. Prefer să rezolv problemele cu vorba, nu cu
bătaia.

3
kg cântărește chimonoul de concurs

Carte de
vizită
Daniel Brata
Data nașterii: 29 februarie 1984, Baia Mare
Mondiale: bronz Rotterdam 2005, bronz 2009
Tbilisi
Europene: bronz 2005, bronz 2009