Venit dintr-o țară unde se vorbesc patru limbi oficiale (germană, franceză, italiană și retroromană), Dumitraș vede altfel problemele inter-etnice care macină hocheiul românesc în acest moment.
Spuneți că de 31 de ani v-ați rupt total de hocheiul românesc. De ce? Pentru că toate satisfacțiile aduse de acest sport s-au transformat în deziluzii după plecarea mea. Și un sport care nu-și recunoaște idolii e ca o țară fără eroi. Fără istorie, nimeni nu poate să supraviețuiască peste vremuri.
Cine e de vină pentru decăderea hocheiului românesc? După anii grei din ultima perioadă dinainte de 89 în care problema electricității și alte probleme cântăreau mai mult decât un sport, a venit o perioadă de zece ani în care spun cu mâna pe inimă că hocheiul a fost condus de oameni incapabili, care au dus de râpă cu bunăcredință acest sport. De ce toate sporturile s-au ridicat în România, numai hocheiul nu? Pentru că orgoliul, situațiile materiale și egoismul erau mai presus decât munca cu tineretul , care de fapt e baza acustui sport. Mass-media nu putea să fie de acord cu această politică, acest drum fals ales de conducătorii hocheiului și încet s-a îndepărtat, hocheiul ajungând un sport necunoscut, în care nimeni nu știe cine cu cine joacă și când joacă. Când apare o știre de hochei zici că e Crăciunul sau Paștele.
Dați numele celor vinovați… Nu pot să spun, pentru că nu am fost aici, ci în Elveția. Lumea hocheiului știe cine a condus-o în perioada respectivă.
Ce se poate face? Dacă România a făcut un pas înainte, dacă a reușit să-și pună în mișcare vapoarele din această criză mondială, sunt convins că se găsesc oameni care vor avea idei și ar fi gata să refacă din temelii mentalitatea și structura acestui sport.
„Antrenorii trebuie să domine situațiile delicate” Hocheiul pare însă scindat… E o rușine să discutăm numai despre probleme politice în sport, probleme care de fapt nu există, sau dacă se ivesc pe ici, pe colo de vină nu sunt sportivii, ci antrenorii și conducătorii pentru că nu domină situațiile și nu găsesc soluții să împace pe toată lumea. Eu cred că un titlu potrivit pentru acest interviu ar fi «Aduceți hocheiul înapoi pe gheață».
Este o problemă că etnicii maghiari să cânte imnul secuiesc la fiecare meci de acasă? Nu, pentru că și în Elveția fiecare canton poate să-și cânte imnul, dar în vestiar toată lumea se înțelege și fiecare știe de ce a venit la națională. În România consider că există o lipsă a dialogului și o lipsă de pregătire a antrenorilor pentru a domina situația. Ați aflat de incidentul cu jucătorul român bătut în vestiar de trei colegi de etnie maghiară din lot? Da. Cei trei sunt vinovați într-un procent foarte mic. Jucătorii sunt la hochei pentru a fi conduși, nu pentru a conduce ei. Legile nu se fac după ureche, ci după legi bine stabilite în Biroul federal.
Educație în Elveția: copiii se antrenează la ora 6:15
Totuși, ce șansă de redresare poate avea hocheiul când în București e un singur patinoar, și acela vechi de jumătate de secol! Eu aș vrea să-i întreb pe fostul hocheist Sorin Oprescu și pe ceilalți conducători cum poate muri hocheiul într-un oraș cu 2,5 milioane de locuitori? Am impresia că hocheiul în București deranjează.
Hocheiul e un sport scump și mă refer în primul rând la echipament… Există întotdeauna soluții, trebuie doar să fii dispus să le găsești. Trebuie să plecăm de la premisa că noi nu pregătim campioni mondiali, ci tineri pe care-i vrem sănătoși și pregătiți pentru viață. Hocheiul educă. Știți că în Elveția copiii vin la patinoar la ora 6:15, fac antrenament, mănâncă un sendviș, iar apoi pleacă la școală? Așa se educă tineretul prin sport.
Vă implicați în hocheiul românesc dacă veți fi solicitat? Da. Hocheiul românesc mi-a dat mult, iar eu nu am avut șansă să mă revanșez față de el. E greu să ajungem să funcționăm ca un ceas elvețian, dar trebuie măcar să încercăm.
Pană: „Este un tip ranchiunos” Eduard Pană (foto, 67 de ani) a reacționat la acuzele fostului său coleg de echipă: „Nu avea niciun rost să-l torn la Securitate. Pentru ce? El era deja în dizgrație din cauză că îi fugise sora în Canada. Ce rău îi mai puteam face eu, când situația lui era deja clară? Dumitraș a fost mereu o persoană suspicioasă. Nu e nevoie să vorbesc eu despre el, întrebați oamenii din hochei și veți vedea ce spun despre persoana lui”. În ce privește disputa pentru postul de antrenor la Dinamo, Pană are propria variantă: „Nu mi-am dorit să fiu antrenor la momentul respectiv pentru că eu am mai jucat încă vreo opt ani, cu el antrenor. Nu mai țin bine minte, dar el abia luase atunci bacalaureatul, în timp ce alții aveau deja facultatea terminată. El este probabil un tip ranchiunos dacă vorbește despre lucruri de acum 30 de ani, pe care eu nici nu le mai țin minte. Am eu supărările mele, nu stau să-mi bat capul cu Dumitraș”.
Cine e Eduard Pană ª Primul român în „IIHF Hall of Fame” ª A participat la trei ediții ale JO: 1964, 1968, 1976 ª Golgeter la CM 1976 (10 goluri) ª De șapte ori campion național cu Dinamo
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER