Editorial impresionant, la retragerea lui Lucian Bute: „Și câte nu i-au venit în minte…” Sandu Enciu scrie despre pugilistul plecat din sala cu saci prăfuiți

Lucian Bute și-a anunțat retragerea din boxul profesionist în urmă cu o zi, pe 20 martie, într-o conferință de presă organizată la Montreal, deși mănușile sale atârnau în cui încă din 24 februarie 2017, după meciul pierdut cu Eleider Alvarez. Timp de doi ani, Lucian s-a hrănit cu amintirile adunate în vreo 25 de ani de box, imagini mai aspre sau mai line, așa cum i-a fost și cariera. Și câte nu i-au venit în minte…

…Anii de început, de la Pechea, cu sacii prăfuiți din vechea sală unde a învățat boxul cu Felix Păun, fără griji sau vise prea înalte.

…. Glasul lui Octavian Tabără, antrenorul de la centrul olimpic, care i-a repetat la nesfârșit „vei fi noul Georgică Donici” al Galațiului. De unde să știe nea Tavi, la vremea respectivă, că steaua lui Bute va crește cu mult peste cea a semigreului medaliat cu bronz și argint la Europene.

… „Pumnii” încasați nemeritat în boxul amator, cu deciziile care l-au împins spre profesionist. Imaginea cea mai vie este cea de la Bangkok, de la Mondialele din 2003, când se zguduia de lacrimi cu capul ascuns într-un prosop, după KO-ul suferit cu Genady Golovkin. Cine ar putea să-și mai aducă aminte că el a dominat lupta, că a lovit mai eficient, dar punctele creșteau doar în dreptul kazahului? Că toată delegația României îl împingea să atace furibund, în pofida unui rezultat implacabil, necondiționat de ceea ce se întâmpla în ring? O contră a lui GGG l-a frânt, iar acel KO l-a urmărit mult, așa cum a fost și altul suferit mai târziu. Atunci, în acea zi de august, a decis să facă pasul spre profesioniști, iar trei luni mai târziu a debutat la Montreal.

…Robert Muhammad, americanul care i-a deschis cariera profesionistă: victorie prin KO Tehnic în repriza a treia, pe 22 noiembrie 2003. 

…Prima centură cucerită, pe 19 februarie 2005, NABF la semigrea – un nou TKO, cu Carl Handy.

… Freamătul tribunelor de la Centre Bell care începuseră deja să vuiască în acel sacadat „Bu-te, Bu-te”!

…Titlul mondial cucerit pe 19 octombrie 2007, la Montreal, în meciul cu Alejandro Berrio. Câtă răbdare a avut în acel meci, cât de frumos și-a construit victoria pe care a obținut-o prin KO în repriza a 11-a.

…Cele zece victorii consecutive în care și-a apărat cu succes centura de campion mondial.

…Înfrângerea cu Froch, din 26 mai 2012. O întrebare îl macină și acum: oare nu a greșit când a acceptat să se bată la englez acasă, în condițiile lui?

…Oceanul de neîncredere care s-a abătut asupra lui după eșecul de la Nottingham, alimentat tocmai de oamenii care știu că boxul nu e dans de societate. Oare cât din ce a urmat în cariera sa a fost pentru sine și cât pentru a le dovedi celorlalți că greșesc? Tot ce a venit după Froch a avut un aer dramatic, ultimativ. Două victorii și patru înfrângeri…

…Copiii săi. Ema Annabella s-a născut la o lună după ultimul meci, în martie 2017. Eric Ștefan a venit pe lume în decembrie 2018. Cui să mai aibă ceva de dovedit sau ce?

Lucian Bute s-a retras oficial pe 20 martie 2019. Unii au ales să-l conteste, punând sub semnul întrebării mare parte din cariera lui.

Pentru cei mai mulți, Lucian va fi mereu un idol, un exemplu de reușită, moldoveanul care a învățat limba franceză fără să fi uitat niciun moment de unde a plecat. Gentlemanul perfect, care și-a respectat adversarii, un prieten adevărat și mai ales, un mare român! Ne vei lipsi, Mister KO!