Elizabeta Samara (22 de ani, 49 în lume) e jucătoarea ce imprimă un efect formidabil tenisului de masă românesc. Are deja în spate 15 ani de performanță, timp în care a făcut mulți ochi oblici să plângă, s-a cățărat pe locul 26 mondial în 2010, pentru ca vara aceasta să devină campioană europeană de dublu mixt alături de Andrei Filimon și medaliată cu argint la CE din Polonia (dublu și pe echipe). Prezentă în București pentru câteva ore la un eveniment de promovare a tenisului de masă, Eliza a sosit echipată ca la un concurs adevărat. Cu nelipsitul troller de dimensiunea unui termobag al jucătorilor de tenis de câmp.
Bună, Eliza! Ești echipată ca la un concurs adevărat. Ce ai în geantă? Acum, paleta și alte lucruri personale. Dar la concursuri țin trepiedul și camera video sau tenișii, care trebuie să fie foarte ușori. Bine, și celelalte accesorii, prosop, trening. De regulă, tenișii au o talpă foarte flexibilă, care să se muleze pe picior.
Ce faci cu camera video și trepiedul? Înregistrez meciurile adversarelor. Cam asta este strategia tuturor, întrucât contează mult vizionările adversarelor. Când nici nu joc, nici nu înregistrez, mă așez într-un loc al sălii și stau doar cu mine însămi. Așa mă motivez.
Ce-ar fi viața ta fără tenisul de masă? De multe ori mă întreb și eu ce aș fi făcut dacă n-aș fi ales calea sportului de performanță. Întrebarea asta mi-aduce aminte de primul meu drum cu tenisul de masă. Aveam opt ani și jumătate și am mers la un turneu în Franța, fără părinți, fără niciun cunoscut. Eram terminată, plângeam, eram singura din Constanța din acel lot. Apoi, m-am acomodat cu drumurile interminabile. De la 15 ani am început să câștig un ban de buzunar, iar de pe la vârsta de 19 ani cred că aș fi putut să mă întrețin singură. Dar prefer să stau cu părinții încă, acasă la Constanța, și așa trec foarte rar din cauza concursurilor. Anul acesta voi reuși să fiu alături de ai mei de Sărbători. Vorbeai de drumuri interminabile… Să știi că țările asiatice nu-mi plac, iar drumurile chiar mă obosesc, mă satur să-mi fac mereu bagajele, să stau cu orele prin aeroporturi. Spre exemplu, am fost în Beijing de șase ori până acum, dar din continentul galben doar de Singapore sunt atrasă… E ca o insulă, cu temperaturi calde.
Nu scapi nici de Asia, dar nici de asiatice… Cu toții am urmărit meciurile voastre de la Europene cu… asiatice. Sunt de nebătut? Sunt… jucabile pot să spun, pe mine nu mă incomodează absolut cu nimic. Li Jiao a fost însă într-o mare formă la Campionatul European. Eu mă întâlnesc cu ele și în Liga Campionilor, pentru că sunt legitimată și la Fenerbahce (n.r. – Eliza e ligitimată și la CS Farul, club condus de Ilie Floroiu) și, spre exemplu, Li Jiao joacă pentru echipa olandeză Herlen.
Care sunt armele tale principale? Serviciul și prima minge de după… Am un seviciu bun… Bine, așa mi se spune… Mi-am dezvoltat această armă antrenând-o zi de zi. Nu e ușor, m-am uitat mult și la Andrei Filimon, l-am exersat și cu el, mi-a arătat și el și așa am ajuns să marșez mult pe acest procedeu. Uneori ai nevoie să te pregătești și contra unui băiat, pentru a mai alterna antrenamentele cu fetele. Noi, fetele, jucăm mai lent și nu-mi place. Eu sunt adepta stilului băiețesc, să dau, să mă mișc mult.
Ce pregătire mai necesită tenisul de masă? Dacă fizic nu ești OK, atunci n-ai nicio șansă în tenisul de masă. Sportul pe care-l practicăm noi presupune, deși poate vă este greu să credeți, și foarte multe alergări, sălă, fortificarea picioarelor. Trebuie să te miști extrem de rapid și să ai capacitatea de a lovi mingea în mișcare. Zvâcnirea derivă dintr-un antrenament foarte intens al trenului inferior, iar efectul imprimat mingii e generat și de forța poigneului.
Se spune că poți juca bine și cu dreapta… Când eram mică, mi-am zis: „Hai să încerc și cu stânga, și cu dreapta”… Cred că aveam vreo șase ani. Acum sunt ambidextră, pot să joc și cu dreapta, dar prefer să evoluez cu stânga. Cu stângul joc și fotbal, dar mănânc cu mâna dreaptă. Părinții mei, Nicolae și Mariana, sunt dreptaci. Îmi place să stau departe de masă și să-mi fac jocul de la distanță, să fac risipă de energie, ăsta e stilul meu și știu că e și spectaculos pentru privitori. Nu sunt adepta acelui stil de a sta aproape de masă, călare pe masă, cum spunem noi.
De multe ori parcă depui efortul unui jucător de tenis de câmp.. Să știi că mai joc și tenis de câmp, dar nu-mi face bine! În ce sens? Îmi strică mișcările! După ce am jucat astă-vară un meci, pe urmă mă simțeam complet diferit la masă! Totul era parcă invers după ce am schimbat racheta cu paleta de tenis de masă. Din tenis îl admir pe Roger Federer, eleganța lui în mișcări mă impresionează.
Deci țintești și prima poziție în tenisul de masă mondial… E foarte greu, dar îmi doresc să ajung cât mai sus. Printre atâtea asiatice e greu să-ți faci loc, dar iau totul treptat. Cu Europene, Mondiale, și Olimpiadă și sper să nu dezamăgesc pe nimeni.
De ce e Eliza pericol pentru asiatice Directoarea de marketing a forului intern de tenis de masă, Beatrice Romanescu, dezvăluie pentru ProSport lucruri neștiute din cariera Elizei Samara și modul în care tenisul de masă românesc reușește să strecoare vârfuri printre grupul masiv de asiatice naturalizate de țările europene. „Eliza reprezintă unul dintre principalele pericole pentru asiatice. Jocul ei este extrem de incomod, nu trimite lovituri drepte, pune foarte mult efect și are un moral de învingătoare. Mi-aduc aminte, la primul Campionat European la care a participat, la Aarhus, era doar o puștoaică, dar am vrut s-o avem cu noi, să simtă ce e marea performanță. Nu zicea nimic, chiar dacă era rezervă, și le făcea chiar masaje Otiliei Bădescu sau Mihaelei Ștef”, șterge praful de pe amintiri Beatrice Romanescu.
Echipa de aur alb
„Eu le spun fetelor că sunt echipa de argint – sau mai bine formația de aur alb -, bazându-mă pe performanțele obținute de ele până acum. Marele merit e că sportive precum Samara, Dodean sau Szocs sunt produse pure ale tenisului de masă românesc, campioane șlefuite de antrenori români, în contextul în care România beneficiază de doar 1.000 de jucători legitimați. Ca o comparație, China dispune de un milion și jumătate de jucători!”, spune oficialul FRTM, trecând discuția și în plan financiar. „În plus, noi reușim să avem asigurate toate nivelurile piramidei jucătorilor de tenis de masă. De la bază, cadeți, juniori și până în vârf! Supraviețuim cu ajutorul unor sponsorizări și sperăm să menținem ștacheta ridicată și în continuare”.
1000 mie de jucători de tenis de masă legitimați are România
1,5 milioane de jucători de tenis de masă legitimați beneficiază China
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER