A murit Ion Şerban, fost preşedinte al federației de specialitate (1993-2000). Trecerea sa în neființă ne-a făcut să privim în urmă pentru a vedea performanțele pugiliștilor români din acea perioadă.
Boxul românesc a avut atunci cele mai bune rezultate din istorie. Vârful a fost atins la Campionatele Mondiale de la Houston din 1999, când România a bifat 7 medalii (2 aur, 1 argint și 4 bronz). La număr de medalii, tricolorii au depășit SUA (4) și Cuba (5).
Un mare merit l-a avut atunci Ion Șerban, care și-a dat seama că, fără un sistem de relații la vârful boxului mondial, degeaba ai pugiliști valoroși.
Adrian Fetecău, cunoscutul comentator sportiv, i-a dedicat un text, în urmă cu 9 ani, text apărut într-una din cărțile sale pe care le-a publicat de-a lungul timpului.
Din punct de vedere profesional, am “deschis ochii” în box în primavara lui ‘93, la un an după ce am promovat examenul pentru postul de comentator de sport la Radio România. Aşa cum se întâmplă de obicei în viaţă, am ajuns în lumea nobilei arte în urma unei încurcături pe care, poate, vreodată, am să v-o povestesc, fiind destul de lungă…
Am avut două motive (le-aş numi chiar şanse!) să mă ataşez iremediabil de box: modul incredibil în care lupta în ring Feri Vaştag, cel care m-a făcut să iubesc un sport cu care nu avusesem nicio tangenţă până atunci, şi faptul că, în acel an, în fruntea Federaţiei Române de specialitate a ajuns omul de afaceri constănţean Ion Şerban.
După ‘90, boxul românesc a avut, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, mai mulţi preşedinţi. Dintre toţi, Ion Şerban este, de departe, cel care şi-a pus cea mai mare amprentă asupra rezultatelor acestuia. Între 1993 şi 2000 boxerii noştri au cucerit un număr impresionant de medalii la toate competiţiile, totul culminând cu cele şapte medalii (două de aur, una de argint şi patru de bronz) la Campionatele Mondiale din ‘99 de la Houston!!!
Şerban s-a implicat din toate punctele de vedere pentru ca boxul nostru amator să ajungă, la un moment dat, să se bată de la egal la egal cu marile forţe ale acestui sport, Cuba şi Rusia! Mai întâi, a băgat mâna adânc în buzunarul propriu pentru a le asigura pugiliştilor de top condiţii de pregătire tot “de top”, după care le-a fixat niste premii (financiare) deosebite pentru fiecare medalie cucerită.
Motivaţi, Vaştag, Doroftei, Nistor, Tudoriu, Cristache, Bornei si, mai apoi, fraţii Simion, Crinu Olteanu, Bute, Diaconu, Rasco, Lungu, Cucereanu, Bogdan Dobrescu au făcut tot posibilul pentru a urca pe podiumul de premiere!
În paralel, Şerban, cu o diplomaţie înnăscută, a intrat pe sub pielea mai marilor boxului mondial, cu care a avut întotdeauna relaţii excelente şi pe care i-a invitat, de multe ori, în România cu prilejul diverselor competiţii organizate. Şi acum se vorbeşte de ediţiile tradiţionalului nostru turneu internaţional “Centura de Aur” organizate în anii ‘90 la Constanţa. Semănau ca opulenţă şi amploare cu întrecerile europene… Apropo, ştiţi cumva, se mai organizează “Centura de Aur”?!? Eu nu ştiu…
V-aş putea povesti multe despre luptele din culise duse de Şerban pentru ca boxerii noştri să nu fie dezavantajaţi într-un sport în care arbitrajul este un factor ultra-subiectiv… Poate, odată, voi avea puterea să scriu şi despre fețele mai puţin cunoscute ale boxului nostru în ultimele două decenii. Aţi avea mari surprize în ceea ce-i priveşte pe mulţi dintre eroii săi. Despre unii s-ar putea să vă schimbaţi radical părerile…
Revenind la Şerban, trebuie spus că a avut stofă şi anvergură de conducator. Scriu aceste rânduri când ştiu că traversează o perioadă nefastă a existenţei sale.
Ştiu că e o persoană despre care se pot spune multe… Dar un lucru e cert: în ceea ce priveşte boxul nostru amator, rămâne aproape o figură legendară! Şi, credeţi-mă, nu este doar părerea mea…
Ce îşi poate dori mai mult un om, în speţă fostul preşedinte al F.R. Box, decât să se spună în lumea unui sport pe care l-a iubit nespus: “Ce bine era pe vremea lui Şerban!”?!?
Text scris de Adrian Fetecău în 2011
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER