Estera, argintul viu**

La doar 23 de ani, Estera Dobre face parte din lotul olimpic de
lupte condus de Daniel Ioniță și Aurel Șuteu și este deținătoare a
unui număr impresionant de medalii, cărora nici ea nu le mai ține
șirul.

Sosită de curând de la Baku, unde și-a îmbogățit palmaresul cu
cea de-a treia medalie de argint (cat. 51 kg), ieșind, din nou,
vicecampioană europeană de senioare (2007, 2009, 2010), Estera își
continuă exercițiile în micuța sală de sport a Grupului Școlar „Kos
Karoly” din Sfântu Gheorghe (Covasna) sub îndrumarea antrenorului
emerit Matefi Arpad, coordonator al secției de lupte libere a CSM
și CSS Sfântu Gheorghe și, totodată, tehnician al Centrului
Național Olimpic Feminin de Lupte.

Fiind a zecea dintre cei 17 copii ai Mariei și ai lui Vasile
Dobre, Estera a crescut până la vârsta de șase ani la mătușa ei, în
Râmnicu Vâlcea, urmând ca, la doisprezece ani, să se mute împreună
cu familia la Jimbolia, județul Timiș, localitatea natală a mamei
sale. La vârsta de 15 ani a intrat, pentru prima oară, într-o sală
de antrenament, fiind inițiată în sportul de contact de Cornel
Dobârcău, antrenor la CSS Jimbolia.

„Nu am
trăit în sărăcie”

„Nu vreau să fiu cunoscută din cauza faptului că mai am acasă 16
frați. Asta nu înseamnă că am trăit în sărăcie. Părinții mei au
avut grijă să nu ne lipsească, niciodată, nimic. Întotdeauna se
caută senzaționalul, eu știu că asta se vinde, dar vreau să mă știe
lumea pentru performanțele mele sportive. S-au scris adesea niște
articole despre mine de‑mi plângeam eu de milă când le citeam”, a
ținut să precizeze, din startul discuției, Estera.

Umărul
drept dislocat

După doar doi ani de antrenamente, a obținut numeroase medalii,
care au propulsat-o în lotul național. Ghinionul a făcut ca, în
anul 2007, la câteva săptămâni după ce a obținut primul titlu de
vicecampioană europeană de senioare la lupte libere, la Campionatul
European din Bulgaria, ea fiind încă junioară, să i se disloce
umărul drept în timpul primei competiții din cadrul Turneului
Internațional al României de la Pitești. Accidentarea gravă a
scos-o din competiția pentru Campionatul European și cel Mondial la
juniori.

Fixat cu
patru șuruburi

A urmat o recuperare de opt luni, fără izbândă însă, căci la un
antrenament banal umărul i s-a dislocat din nou, fiind necesară o
intervenție chirurgicală la București, unde, practic, umărul i-a
fost fixat cu patru șuruburi. A fost un moment crucial în viața ei
și aproape nimeni nu-i mai dădea vreo șansă de revenire în top.
Salvarea a venit de la maestrul Matefi Arpad, care a insistat să o
aducă pe Estera la Sfântu Gheorghe, dându-i șansa de care avea
atâta nevoie.

Furată la
JO!

La scurt timp, s-a calificat la Jocurile Olimpice din Beijing,
unde a avut o altă mare dezamăgire, fiind descalificată, pe
nedrept, în fața unei americance, reprezentantă a El Salvadorului:
„A câștigat meciul Estera, iar când să intre în primele opt locuri,
au chemat-o pe cealaltă. Este prima dată în istoria luptelor când
se schimbă rezultatul după meci”, ne-a spus, plin de regrete,
Matefi Arpad. „Am fost dezavantajată pentru că sunt româncă. Meciul
a fost câștigat cu 3-0. În regulament scrie că, dacă arbitrul
ridică mâna, meciul e câștigat. E nedrept ce s-a întâmplat”, ne-a
relatat campioana.

Visează
să ia aur la Londra

Dezamăgită, Estera a mers mai departe, a continuat să lupte,
câștigând, în 2009, toate grand-prix-urile din afara țării. Apoi,
confirmându-și valoarea, a ieșit din nou vicecampioană europeană.
Visul cel mare al este să câștige aurul la Olimpiada de la Londra,
din 2012.

„Mi-e
frică de viața de zi cu zi”

Estera ne-a vorbit și despre avantajele și dezavantajele acestui
sport de contact: „Pe de o parte, sportul de performanță te
izolează, te simți singur, te supui unui sacrificiu. Dacă e să ies
din sport, mi-e frică de viața de zi cu zi, nu știu cum o să mă
acomodez. Pe de altă parte, emoții mai plăcute decât în sport nu
există. Sportul te formează să ai un spirit luptător în orice
domeniu. Un sportiv învățat cu eșecuri nu cedează ușor în fața
greutăților vieții”.

„Dacă nu duci sportul la fanatism, nu poți obține
perfor­manță. Ce fac nu e pentru bani, nu e o afacere, eu lupt
pentru renume”, Estera Dobre

Toți
copiii au nume ebraice

Capul familiei, Vasile Dobre, un maestru electrician care
provine dintr-o familie de evrei, și-a botezat toți copiii cu nume
ebraice! Astfel că toți cei 17 copii (6 fete și 11 băieți), cu
vârste cuprinse între 37 și 12 ani, se numesc: Daniel, Ruben,
Watanael, Narcisa, Teofil, Timotei, Iosif, Magdalena,
Simon-Emanuel, Estera, Lidia, Filimon, Onisim, Beniamin, David,
Tabita și Rahela-Ioana.

„Dacă nu
doare, nu are efect”

Cel care a dus-o pe culmile gloriei pe Estera Dobre, antrenorul
Matefi Arpad, își caracterizează eleva: „De cinci ani o asist și o
antrenez. Sportul nostru, dacă nu doare, nu are efect, acesta este
sportul de contact, iar dacă elevele nu au încredere în mine, ca
om, nu stau în sală. Trebuie să fii dur, sever, să fii și tată, și
mamă. Dacă o ajută sănătatea, am încredere și simt că va lua
medalia la Olimpiadă”.

Indemnizație de 300
de euro

Dincolo de performanță, se ascunde o muncă asiduă, o luptă cu
propriile limite, dar, mai ales, cu greutățile financiare. Lipsa
promovării luptelor libere, lipsa finanțării, a sponsorilor, fac ca
acest sport să fie și mai dificil. „Nu e corect ca un sportiv de
performanță, cum e Estera, să nu aibă un loc de muncă, ci doar o
indemnizație ce nu trece de 300 de euro. Din lipsa banilor, în doi
ani s-ar putea dărâma tot ce s-a construit în acest sport în 20 de
ani”, a mai spus antrenorul Matefi Arpad.

Articol scris de Violeta Elena CAȚA