ProSport a intrat în posesia deciziei motivate a dosarului penal în care Ilie Năstase a fost judecat pentru „năzbâtiile” din 2018. După cum se știe, în decurs de numai o zi, fostul mare jucător a „reușit” performanța de a încălca de două ori legea penală. Pe 25 mai 2018, la ora 4:45, Nasty a fost oprit de un echipaj de la poliția rutieră pe Șoseaua Nordului, în timp ce se afla la volanul unui BMW.
Mersul haotic al mașinii și comportamentul suspect al șoferului i-au determinat pe polițiști să scoată aparatul etilotest din recuzită. Numai că, după o discuție scurtă, plictisit și vexat, Ilie a demarat intempestiv, fără să sufle în fiolă. Urmărit și prins din urmă, Năstase a fost încătușat și dus la IML, unde a acceptat să sufle în aparatul etilotest (0,55 mg/l alcool în aerul respirat), dar a refuzat recoltarea de probe biologice, fapt prevăzut de codul penal. Nasty s-a ales cu permisul de conducere reținut și cu certitudinea unui dosar penal. În aceeași zi, câteva ore mai târziu, primul lider mondial ATP a fost surprins pe Dorobanți, conducând un scuter. Cum permisul îi era deja suspendat, s-a constatat a doua sa faptă penală.
Ce a urmat se cunoaște. Ilie Năstase a mers pe recunoașterea vinovăției („regret faptele… până la 35 de ani nu am consumat alcool”,”în acea seară am băut trei beri, două pahare de vin și unul de șampanie”), iar pe fond a fost condamnat de Judecătoria Sectorului 1 la 9 luni și 10 zile de închisoare, cu amânare. De asemenea, a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, timp în care fostul tenisman nu avea voie să conducă niciun vehicul care necesită permis. Hotărârea primei instanțe a devenit definitivă în urmă cu doar câteva zile, prin decizia Curții de Apel.
Fiind vorba de un concurs real de infracțiuni, cu limite destul de generoase în partea superioară – de pildă, pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice pedeapsa este cuprinsă între 1 și 5 ani de închisoare, Ilie Năstase poate fi mulțumit cu decizia instanței, chiar dacă s-ar fi așteptat probabil la o decizie și mai blândă.
Ce l-a determinat pe judecător să meargă pe o astfel de soluție? Spicuim din motivarea deciziei:
„În analiza circumstanțelor personale, în ceea ce privește natura și frecvența infracțiunilor ce constituie antecedente penale ale inculpatului, analizând fișa de cazier a acestuia, instanța constată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.
Inculpatul are vârsta de 72 de ani, este căsătorit, are studii medii și este bine integrat în societate și familie.
Instanța nu poate să facă abstracție de circumstanțele personale ale inculpatului, de contribuția adusă de acesta la promovarea valorilor sociale și culturale românești și de impactul pe care cariera sa l-a avut în promovarea României în lume. Conform unor surse de informații generale accesibile publicului, I N este un fost jucător profesionist de tenis de câmp și unul dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 și 1973. În 2005 „TENNIS Magazine” l-a plasat pe locul 28 în lista celor „40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani”. A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 și 1974). Printr-un decret prezidențial din 1 decembrie 2008, a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 2 stele) în retragere în Ministerul Apărării.
Instanța reține că faptele pentru care inculpatul a fost trimis in judecată nu sunt consecința unor principii de viață ci doar rodul întâmplării și mai ales al unor mai puțin chibzuite decizii ale vieții sale.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa încă din faza de urmărire penală, a colaborat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului și a manifest un profund regret față de cele întâmplate, arătând că îi este rușine de faptele săvârșite, având în vedere cariera pe care a construit-o cu mult efort și care acum este pătată de aceste incidente.
Elementele de natură personală mai sus menționate, alături de conduita de recunoaștere și cooperare adoptată în cursul procesului penal, recomandă cu evidență, in ciuda gravității faptelor săvârșite, stabilirea unor pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază, in acord cu susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului inculpatului, că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
Amânarea aplicării pedepsei este suficientă pentru a atrage atenția acestuia în vederea respectării normelor sociale, circumstanțele personale ale inculpatului fiind apte să convingă instanța că acesta nu va mai comite alte infracțiuni.
În mod evident nu se impune o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei, cum nu se impune nici pronunțarea unei soluții de condamnare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Ceea ce diferențiază amânarea aplicării pedepsei de condamnarea cu suspendarea sub supraveghere este necesitatea aplicării imediate a unei pedepse.
În cauză, in raport de împrejurările comiterii faptei și de persoana inculpatului, apare ca fiind fără putință de tăgadă că nu este necesară aplicarea imediată a unei pedepsei, inculpatul deținând suficiente resurse de natură intelectuală, familială si socială ce îndreptățesc instanța să rețină că acesta nu va mai săvârși și alte fapte de natură penală”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER