Au trecut aproape cinci decenii de la momentul în care, la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, Nadia Comăneci revoluționa nu doar gimnastica mondială dar și sportul în sine..
Gimnasta din România atingea perfecțiunea prin execuții impecabile, fiind notată, pentru prima dată, cu un punctaj maxim posibil. Un 10 de necontestat.
Anii s-au scurs foarte repede, codul de punctaj s-a schimbat, gradul de dificultate al elementelor a suferit modificări, dar o bornă importantă a rămas în actualitate dincolo de performanța de excepție a Nadiei.
Ne referim la un element executat de către „Zeița de la Montreal”, care și astăzi este considerat ca fiind unul dintre cele mai dificileîn proba de paralele.
Acesta poartă denumirea de elementul Comăneci. „Stiu că saltul Comăneci de la paralele, cel de pe bara înaltă, a rămas în codul de punctaj ca element de mare dificultate.
Asta după 46 de ani de când eu l-am executat. Este emoționant și pentru mine să văd că un astfel de salt contează și astăzi și e bine punctat de către arbitri, dacă este corect efectiuat de către gimnasta care-l are în componența exercițiului său”, a precizat Nadia Comăneci.
În palmaresul Nadiei Comăneci strălucesc cinci medalii olimpice de aur, două de aur la Mondiale şi nouă de aur la Europene. Numărul total al medaliilor câştigate de Nadia Comăneci la JO, CM şi CE se ridică la 25, din care 16 de aur. Este considerată una dintre cele mai bune sportive din secolul trecut şi printre cele mai mari gimnaste ale lumii.
Este supranumită „Zeița de la Montreal”, după ce, în 1976, a obţinut titlul olimpic absolut, cucerind trei medalii de aur (la individual compus, bârnă şi paralele), una de bronz (sol) şi argint cu echipa, la Jocurile Olimpice din oraşul canadian. Este prima gimnastă din istorie căreia i s-a atribuit nota 10 într-un concurs (de şapte ori).
Un alt nume din gimnastica românească, de astă dată la masculin, e vorba de Marian Drăgulescu, retras recent din sportul de mare performanță, a lăsat gimnasticii mondiale o săritură foarte greu de executat, care-i poarte numele.
„După ce am inventat această săritură, am văzut că, în timp, și alți gimnaști de top au executat-o. Au fost competiții practic în care am fost nevoit să concurez alături de gimnaști care făceau această săritură.
S-a întâmplat să fiu învins de propria mea săritură, pentru că adversarii o făceau mai bine decât mine. Oricum, este o săritură care va rămâne mulți ani de-acum înainte, în top”, declara Drăgulescu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER